Ascultă vocea – Tudor Arghezi

Tudor Arghezi -pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu- 21 mai 1880, București-14 iulie 1967, București) -scriitor român, cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele „Cimitirul Buna Vestire” și „Ochii Maicii Domnului”), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română.

Anul 1896 este anul debutului său literar. La 30 iunie publică în ziarul „Liga Ortodoxă”, condus de Alexandru Macedonski, poezia „Tatăl meu”, semnată I. N. Theodorescu. La cenaclul lui Macedonski îl va cunoaște pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va rămâne prieten apropiat. Între 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză la „Revista Modernă” și „Viața nouă” pe care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Întrerupe studiile și se angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitila.

La 19 ani a intrat la mănăstirea Cernica, unde a stat patru ani, până în anul 1904.   În 1904, a publicat împreună cu Vasile Demetrius o revistă proprie, „Linia Dreaptă”, care a încetat să mai apară după doar cinci numere.

În romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugăr, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul „Cimitirul Buna Vestire”  a parodiat cu sarcasm lumea monahală.