Buna dimineata, la Mos Ajun!!

Prin unele parti din judetul Gorj, mamele pun copiilor in sacui, la pornire, nuci si mere, pe care copiii in parte le mananca, iar ra­masita o pastreaza, caci aceste nuci si mere purtate de colindatori, descantandu-le si dandu-le sa le manance femeile care nu fac copii, se crede ca vor naste nu dupa multi ani.

Aceste nuci si mere, precum si colacii pe care copiii ii strang in aceasta noapte, se dau vacilor spre a fata vitei multi, – cat de multi sunt si pitaraii, – nume ce-l poarta atat copiii cat si colacii pe care cetasii ii dobandesc in schimbul urarii lor.

De la acest nume, si aceasta datina a umblatului se numeste „in pitarai”, iar ajunul Craciunului mai poarta si numele de „in ziua de pitarai”.

Prin unele parti din Oltenia, copiii isi mai fac si un steag alcatuit dintr-o prajina lunga, impestritata la fum, in varful careia leaga o basma, doua sau trei, care au un ban de argint, cateva fire de busuioc si putina tamaie, inchipuind darurile pe care magii le-au adus la ieslele in care s-a nascut  Mantuitorul.

La fiecare casa, urarea este aceasta:

– Buna dimineata la mos-ajun!

Ca-i intr-un ceas bun!

In acest timp, unul din casa iese  afara cu o farfurie pe  care sunt graunte de grau, fasole si porumb,   din  care colindatorii luand cate putin, arunca prin casa; aruncand cu grauntele, pe rand, in sus ureaza astfel :

Graul atat,

Spicul atat,

Pita cat masa,

Fuioarele

Cat rastitoarele.

Manusele

Cat matusele !

Ce-i afara, sa izvorasca,

Stapanii sa stapaneasca

Sanatosi .

Prin partile de miazanoapte ale Olteniei, copiii se scoala cu noaptea-n cap „si se duc la biserica, unde bat toaca toti cei cari stiu sa o manuiasca mai bine, si o bat si striga-n gura mare :

Ha, ha, haaa! Buna ziua lui mos-ajun, Ca-i mai buna a lui Craciun, Dimineata intr-un ceas bun, C-un carnat si-un colac bun !

Cand se vede ca s-a strans tot satul, adica copiii de la cinci ani, pana la flacaii si fetele de optsprezece ani, se alege un vatav, care se cheama vatrai. Se cheama „vatrai”, fiindca el intra intaiu in casa omului si bodicaie cu colinda in foc, unde gaseste cate un dovlete, – bostan, –  il ia si da la tovarasii lui ceilalti, care au grija sa nu se certe pitaraii.

Cand pitaraii au venit la casa omului, omul ii baga in curte pe toti si scoate o cotovaica, – coaja de dovleac, – cu seminte de canepa, in, porumb, grau, seminte de dovleac si i le da vatraiului. Vatraiul ia cu mana, arunca in toate partile, pe casa, pimniti si zice :

Sa creasca.

Sa immulteasca,

La multi ani ea sa infloreasca !

Cate cuie pe casa,

Atatia galbeni pe masa,

La anul si la multi ani!

Atunci omul iese cu desagii si le da la toti pe rand pitarai. Pitaraii primesc: covrigi, simigi, boabe fierte, pere, mere, coliva, tuica fiarta, vin si altele.

Si asa [se urmeaza] pana seara, cand toti pitaraii vin rebegiti de frig acasa, dar veseli ca vin cu sacul plin”.

Prin unele parti, colindetele se mai numesc si bolindete, framantandu-se si cocandu-se in noaptea Ajunului.

Prin unele parti de jos ale Olteniei se pare ca datina de a umbla cu mos-ajunul in dimineata Ajunului, s-a contopit cu o alta datina care se practica mai demult in chip de sine statator, care se numea „in colindeti”. Astazi, prin aceste parti, cererea colindetilor se face la fereasta si daca gazda   primeste  cardul de colindatori, acestia intra in casa si zic :

Buna dimineata la mos-ajun.

Buna dimineata la mos-ajun,

Buna dimineata la mos-ajun! Boi, vaci,

Cai, oi si porci,

Sanatate,

Bogaiate,

Ca-i mai buna decat toate!