Cartierul Craiovița Nouă

Cartierul Craiovița Nouă este cel mai populat cartier al Craiovei, cu toate acestea sunt mulți Craioveni care nu l-au vizitat sau care au trecut întâmplător pe lângă el. Numele Craiovița are o vechime de câteva sute  de ani fiind întâlnit  ca moșie aparținând unor  Mănăstiri : Polovragi (1603),Horezu (1673),Dintrunlemn (1827), Brâncoveni (1858). Moșia Craiovița este menționată și în descrierea evenimentele legate de răscoala țăranilor din 1907. Din 1912 până în 1952 Craiovița a făcut parte din comuna Cernele, apoi, până în 1965,  a făcut parte din comuna suburbană Craiovița, de fapt actualul cartier Criovița Veche. Din 1965 Craiovița a fost inclusă, administrativ, în Craiova. Pe o hartă din 1931 zona Craiovița Nouă apare  desenată cu străzi drepte, perpendiculare pe Calea Severinului, care trecea atunci pe actuala stradă Toporași, și paralele cu strada Podbanița. Pe o hartă din 1962  se regăsește aceiași configurație și poartă numele Cartier Demobilizați. Denumirea ” demobilizați” și caroiajul regulat al străzilor este legat de hotărârea Primăriei din 1921 de a marca loturile pe care , în perioada 1926-1927, le-a repartizat veteranilor din Primul Război Mondial. Loturile aveau suprafețe care reflectau jertfa celor împropretăriți. În această zonă a funcționat și Regimentul 41 Infanterie, și de aceea, cartierul a mai purtat, neoficial și numele ”Cartierul 41”, după numele uneia dintre străzi. Numele străzilor aminteau de jertfele războiului: General Obogeanu, General Viișoreanu, Caporal Benedict Popescu. Avem prostul obicei de a schimba numele străzilor și școlilor după cum bate vântul așa că , din 1947, acestea devin strada Albăstrele, strada Verdi, respectiv strada Trifoiului. Strada Podbanița, cu o legendă frumoasă, și-a păstrat numele până aproape de zilele noastre.Acum se numește Constantin Brâncoveanu.

Așadar, în această zonă, în anii 1926-197, au primit teren veteranii din Primul Război Mondial.Apoi au primit teren și militarii activi, muncitorii de la întreprinderile care au apărut după 1947 , printre care 7 Noiembrie, dar și cei care au avut case fost demolați de pe actuala strada Nicolae Titulescu.

Istoria modernă a Cartierului Craiovița Nouă  începe în 1966 când s-a elaborat un Plan de sistematizare a Craiovei. Proiectul pentru acest cartier a fost repartizat tinerei arhitecte Georgeta Voia care, împreună cu arhitectul Viorel Voia, a propus o soluție care ținea seama de cele mai moderne norme urbanistice. Dovada : Marele premiu al Uniunii Arhitecților din România , acordat în 1970.

În Proiectul inițial era prevăzută o zănă centrală de cartier, cu patinoar, terenuri și sală de sport, o zonă plantată și de agrment și o zonă de locuit împărțit în 3 microraioane.

• Microraionul I cuprins între Bulevardul Dacia, str.Constantin Brâncoveanu,str.George Enescu și strada Tineretului
• Microraionul II cuprins între Bulevardul Dacia, strada Tineretului și Calea Severinului.
• Microraionul III cuprins între strada George Enescu, strada Tineretului,Calea Severinului și Constantin Brâncoveanu.

Ca dotări social culturale  erau prevăzute 3 licee, 9 școli generale, 6 creșe-grădinițe, 5 dispensare umane, două cinematogarfice cu câte 500 de locuri, un oficiu poștal,o casă de cultură, un hotel cu 250 de paturi, o policlinică.

Dar, așa cum ne-am obișnuit și parcă ne-am resemnat deja, între proiectul din 1970 și realitatea de azi este mare diferență.

Pof.dr.ing. Gheorghe Manolea

Președinte Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii –CRIFST Filiala Craiova

http://gheorghe.manolea.ro