Cireșul ghimpat

Mă tot miram eu de ce copiii ăștia de astăzi nu se mai cocoțează prin corcoduși, cireși, caiși, meri și alți pomi fructiferi. Că noi așa făceam: erau poamele cât acul de gămălie și, ca să fie mai sățioase, le mâncam cu pumnul și cu frunze cu tot. Acum, nicio poftă, nicio reacție, nicio crenguță aplecată. Am zis că de la tablete, de la telefoane, de la tot felul de gadgeturi care-i preocupă pas cu pas și 24 de ore din 24. Nici pomeneală!

Răspunsul l-am găsit chiar sub nasul meu într-o zi în care un grup infracțional organizat format din vreo 4-5 zdrahoni între 10 și 12 ani au atacat un cais crescut de capul lui în fața blocului. S-a creat ceva larmă, răufăcătorii pofticioși n-ajungeau la rămurica mai încărcată, țopăiau disperați în jurul obiectivului, săreau cu avânt către fructele numai bune de mâncat, dar prada nu se lăsa. În cele din urmă, unul mai înăltuț a reușit să prindă în mână vreo 3-4 caise. Ceilalți au studiat mișcarea și, după ceva exerciții, au prins șmecheria așa că, în scurt timp, fiecare dintre ei a reușit să vâre prin buzunare porția de vitamine a zilei. Dar, dintr-o dată, din balconul alăturat, s-a auzit glasul opiniei publice sub chipul fermecător al unei doamne sărită bine de a treia tinerețe. Cu mult tact și cu o blândețe specifică vârstei, distinsa făptură le-a făcut copiilor o educație temeinică și riguroasă. De la A la Z. A început cu „animalelor” și a încheiat cu „zurbagiilor”. N-au lipsit „boii”, „dobitocii” sau „nesimțitii”. N-au scăpat nici„mă-sa”, nici „tac-su”.

Dar de ce mă minunez atâta?! Un bistriţean şi-a protejat cu sârmă ghimpată cireşul pe care l-a plantat în faţa blocului acum câţiva ani. Acesta a înfăşurat trunchiul copacului cu sârmă ghimpată, pentru ca puștanii din zonă să nu se poată urca în el şi să ia din fructe. Ideea de a înconjura cireşul cu sârmă ghimpată nu este, însă, originală. În urmă cu trei ani, un pom fructifer de la Piatra Neamţ a avut parte de acelaşi tratament.

Ne-ntoarcem la năravurile noastre: creștem găini pe balcon, plantăm ceapă, usturoi și pătrunjel în fața blocului, îngrășăm porci în garaje de tablă. Și suntem tari în gură pe domeniul public. Atât ne duce mintea!