Cruella – episodul 28

De Paşti, Cruella ţine post.

Prin ce chinuri trece, nu pot să vă spun. Şi-a luat două parfumuri, trei rochii, patru perechi de pantofi şi n-a folosit, n-a purtat nimic.

Dar şi duminică …

Şi soacră-mea ţine post, dar, ciudat, se umflă şi din asta. A venit pe la noi şi-a mâncat o oală de zece kile de fasole, cinci kile de cartofi şi zece pâini. Evident, a stat cât se stă într-o vizită obişnuită: o săptămână.

Prinţul Caspian ţine post. În post e normal să-ţi înfrânezi pornirile, aşa că, de luni n-a mai pornit la şcoală.

Şi eu ţin post. La serviciu postesc la leafă, postesc la prime, postesc la deplasări şi poftesc afară când o fi la o adică.

Toată ţara ţine post. Din motive neortodoxe.

De Paşti ne-am simţit extraordinar. Au venit în vizită, la cererea lor, mama şi cu soacră-mea. Cinci – şase ore cât au stat ele de vorbă, eu şi Cruella am servit la masă, am spălat vasele, am dat cu aspiratorul, iar Prinţul Caspian a stat pe mocheta din bucătărie şi-a încercat de vreo trei sute de ori să ne spună ceva, după care a făcut pe el, furat probabil, de farmecul discuţiei. În timpul acesta, Cruella şi-a făcut unghiile la mâini şi la picioare, la Prinţul Caspian şi în cele din urmă şi pe-ale mele, că tot n-a observat nimeni.

Seara, când au ajuns acasă mamele noastre, ne-au telefonat, fiecare copilului ei, desigur, şi-am constatat că erau extrem de supărate. Pentru că le-am chemat şi n-am stat de vorbă cu ele nici un minut.

text original, protejat: Ducu Mogoşeanu