Destina?ia zilei: Viscri, parte a Transilvaniei din inima Prin?ului Charles

Vă purtăm, vreme de 5 zile, pe meleaguri  binecuvântate de Dumnezeu, pe care colinele ?i mun?ii, apele minerale ?i minele de sare, pă?unile colorate ?i casele tradi?ionale, bisericile ?i cetă?ile fortificate, me?te?ugurile ?i bucatele aromate sunt însufle?ite de oameni frumo?i, cu respect pentru natură, pentru zestrea spirituală ?i cea materială. Secole la rând, cultura ?i tradi?iile române?ti, maghiare ?i săse?ti ?i-au pus amprenta iremediabil peste un picior de plai, pe o  gură de rai numită frumos Transilvania.    

A?a ajunge fiecare turist să se îndrăgostească de aceste locuri, să gonească dornic de aventură pe drumuri recent reabilitate, dar ?i să închidă ochii la drumurile care î?i macină cauciucurile sau pe care la?i un nor de praf  în urma-?i.  Astfel, călătorul nostru ajunge să în?eleagă, printre rânduri,  că un drum lăsat de izbeli?te e ceea ce-?i doresc localnicii, pentru ca  aceia care ?i-au pus în cap ?i în suflet cu adevărat să viziteze locul, să o facă, indiferent de ce le stă în cale.

A?a ajungem să în?elegem cum a devenit Prin?ul de Wales cel mai bun ambasador al României,  al Transilvaniei într-un mod cu totul aparte, şi de ce superlativul este cel mai confortabil mod de a se exprima al Alte?ei Sale Regale: incredibil, pre?ios, mo?tenire remarcabilă, tradiţii de o valoare inestimabilă, ?ară fascinantă, ?i lista superlativelor poate continua, după ce am trecut în revistă interviurile  acordate de Prin?ul Charles, de-a lungul timpului, nu doar jurnali?tilor români, ci ?i celor străini. ?i dacă ar fi să punem la socoteală speciile de fluturi, de flori de câmp, feluritele paji?ti, pe care prin?ul le studiază împreună cu un celebru specialist britanic în fiece vizită în Transilvania, sau fauna adăpostită de pădurile mai mult sau mai pu?in tinere, în?elegem mai u?or sensul tuturor superlativelor.  Pledează neobosit pentru păstrarea acestor comori, de care suntem încă prea pu?in con?tien?i.

?Natura este o bijuterie în coroana României? (Prin?ul de Wales)

Întâia dată, Prin?ul de Wales a poposit în Transilvania prin 1998, mai exact la Mo?na, jud. Sibiu, iar mai târziu, prin 2006, a cumpărat o gospodărie ţărănească la Viscri, construită prin 1875, după cum stă scris pe o grindă a casei.

Au urmat ?i alte proprietă?i în Transilvania, de pildă în Valea Zălanului, din jud. Covasna, dar prin?ul popose?te ?i la Miclo?oara, tot în Covasna, la re?edin?a contelui Kalnoki Tibor. Sunt a?ezări în care timpul se măsoară în ritmul de odinioară , a?ezări despre care am auzit foarte des în ultima perioadă, ?i mai deloc pînă mai ieri, dar care i-au făcut pe turi?tii români, ?i pe cei străini deopotrivă, curio?i să vină încoace. Poate nea?teptat este faptul că turi?tii se pot caza în unele din aceste proprietă?i.

La Viscri, respectul pentru tradi?ie este o lege nescrisă, dar aplicată cu sfin?enie de întreaga comunitate.

[jwplayer mediaid=”61425″]

Alegem ?i noi să ne oprim o ?ârucă la Viscri, un sat din jud. Bra?ov, departe de tumultul drumului european care te duce de la Bra?ov la Sighi?oara în mare viteză.  Pînă în sat mai rămân de străbătut vreo 7- 8 km de drum jude?ean, asfaltat ?i nu prea.  Amănunt care pare să nu conteze pentru miile de turi?ti care ajung anual la Viscri, sat aflat pe lista monumentelor din patrimoniul UNESCO.

Ajungem însă la Viscri pe traseul de biciclete ce leagă satele săse?ti din zona Târnava Mare cu Sighişoara, o re?ea de trasee  dezvoltată de către Funda?ia ADEPT Transilvania, sub directa coordonare a lui Cornel Stanciu.

Re?eaua va avea o lungime totală de aproximativ 100 km până în luna mai 2015 ?i va lega 10 sate din zonă cu Sighi?oara. De data aceasta, din cauza ploilor zdravene, ?i pentru că drumul este încă în lucru, am găsit ?i noroi. Destul de mult noroi.

A?a că, după vreo 40 ?i ceva de kilometri prin pădure cu bicicleta, am coborât în sat, cum altfel decât stropi?i din cap pînă în picioare, pe un drum pavat cu piatră de râu, pentru ca apoi să urcăm dealul la Cetatea ?ărănească, dintre zidurile căreia se înal?ă impunător Turnul Bisericii Evanghelice Fortificate.

Biletul de intrare în cetate costă 4 lei, mai pu?in de un euro.

Un pre? simbolic, îi spun doamnei care ne întâmpină, despre care aveam să aflu că este Sara Fernolend, mama Carolinei Fernolend de la Funda?ia Mihai Eminescu Trust,  funda?ie patronată de Prin?ul Charles ?i care a sprijinit enorm a?ezările mici din Transilvania ?i le-a dat curaj ?i idei localnicilor să păstreze intactă mo?tenirea culturală ?i arhitecturală.

Î?i dai seama imediat că doamna Sara este ghidul de care are nevoie orice turist!

Este simpatică, veselă, neobosită, gata să răspundă la orice curiozitate. Deviza ei e foarte simplă: În orice faci, pune suflet şi dragoste!

Istoria Cetă?ii Viscri î?i are originea în sec. al XII-lea, odată cu ridicarea bisericii, iar în sec.al XIII-lea biserica a fost înconjurată cu ziduri groase ?i bastioane impunătoare.

Biserica a fost distrusă de invazia tătară de la 1241- 1242, ?i a fost înlocuită de un alt edificiu abia în 1498. Acesta s-a păstrat până astăzi.

Biserica Evanghelică Fortificată din Cetatea Viscri a fost menţionată pentru prima dată în documente oficiale abia în jurul anilor 1400, sub numele de Biserica Albă, ca urmare a zidurilor albe care o înconjoară. Zidurile fortificate au avut un rol de apărare împotriva otomanilor, căci între aceste ziduri se adăposteau de-a lungul timpului locuitorii, cu tot cu animale, alimente si cele de trebuin?ă.

Biserica ?i vechea incintă au fost consolidate în sec. al XVI-lea. Materialele folosite la construirea Cetă?ii sunt piatra amestecată cu cărămida par?ial tencuită, lemn ?i acoperi?uri din ?iglă, acoperi?uri spectaculoase care trasează adevărate arce de cerc.

De altfel, există o intensă preocupare de a renova toate casele din satele săse?ti cu materiale tradi?ionale, sub îndrumarea unor speciali?ti.

Urcarea în Turn se face pe proprie răspundere, sunt scări înguste, dar efortul nu este deloc mare, iar panorama î?i taie respira?ia.  Ce trebuie să ?ti?i este că în Biserica Fortificată din Viscri se mai sluje?te ?i astăzi, ?i uneori sunt organizate ?i concerte, ne spune doamna Sara. 

Pe partea stângă la intrarea în Cetate, musai să vizita?i Muzeul etnografic.

A?a ve?i în?elege ?i mai bine cum erau organizate odinioară comunită?ile locale.

Surpriza cea mai mare a fost numărul însemnat de turi?ti care băteau la por?ile Cetă?ii din Viscri. ?i români ?i străini. De altfel, pe uli?ele largi din Viscri am auzit vorbindu-se multe limbi străine. ?i de o fi să ajunge?i pe aici, nu ezita?i să întreba?i de fierarul satului, ?i el celebru în reportajele care promovează această zonă. Sătenii simpli sunt obi?nui?i cu reporterii, camerele de luat vederi, aparatele foto.

Lăsăm în urmă Cetatea ?i Biserica Fortificată ?i pornim pe uli?ele largi, foarte animate ziua în amiaza mare, în căutarea unui loc de popas în care să ne potolim ?i foamea: îl găsim repede, alegem sarmalele, socata rece ?i prăjitura cu rabarbăr: cum altfel decât ca la mama acasă!

Dulcea?a de Viscri a fost lansată la Paris în toamna anului 2012

?i ca să vă îndulcim de-a binelea, vă mai spunem că prin 2012, la vremea culesului, a fost lansată ?i dulcea?a de Viscri, după re?eta Gerdei Gherghiceanu, de loc chiar din Viscri, celebră deja ?i la Londra pentru bucatele minunate, gătite cu suflet din produse locale, sută la sută naturale.

Lansarea ?i prima degustare a dulce?ii s-a întâmplat la Paris, nu este  deloc ieftină ?i este prezentată într-un borcan învelit în ?esătură de argint, la pachet cu o linguri?ă de argint, a?ezate cu grijă într-un suport de lemn me?te?ugit  tot de oamenii locului.

Celebre în Occident sunt ?i împletiturile din lână de la Viscri, dar ?i prelucrarea manuală a pâslei.

Admirăm ?osetele din lână, papucii ?i pălăriile din pâslă, la care muncesc, cât e ziua de lungă, femeile din sat, membre ale unei asocia?ii care alocă o parte din venituri pentru a-i ajuta pe copiii localnicilor să meargă la ?coală.

La ?coala lucrului bine făcut am fost ?i noi pentru o zi.

De la Viscri pleci încărcat de energie, iei calea drumului jude?ean DJ 104 L, tot privind în urmă la Cetatea Deutschweißkirch, denumirea germană pentru Viscri, a cărei măre?ie pare să te conducă pînă la ie?irea din sat, către comuna Bune?ti, la 8 km distan?ă de drumul na?ional 13, E 60, acolo unde viteza va lua, din nou, locul visării…

Accesul către Viscri, în cazul în care sunte?i cu ma?ina, se face de pe DN 13, E 60, din localitatea Bune?ti. Slăbi?i pedala de accelera?ie, pentru că drumul o cote?te destul de brusc spre Viscri, pe DJ 104 L.

De la Bra?ov ave?i de parcurs 90 de km, iar de la Sighi?oara 43 de km.

Coordonate GPS Viscri : 46.0558 N ? 25.0918 E

De vreme ce sunte?i în zonă, nu e chip să ocoli?i celelalte biserici fortificate: Saschiz, Biertan,  aflate în patrimoniul UNESCO,  dar nici pe cele de la Cri?, Bune?ti, Me?endorf. Sunt doar câteva din cele aproximativ 150 de biserici fortificate existente ?i astăzi în Transilvania. Pute?i urca ?i în Cetatea Rupea, redată de curând circuitului turistic, sau în fascinanta Cetate a Sighi?oarei, aflată ?i ea în patrimoniul UNESCO.

Călătorului îi stă bine pe cărările Transilvaniei! Călătoria noastră continuă!

Mulţumiri Fundaţiei Adept Transilvania şi Sarei Fernolend!