(Galerie foto) Lăsatul Secului la Cernătești

Aseară satul s-a adunat pentru a participa la obiceiul numit Lăsatul secului. Așa l-au pomenit. Pe vremuri se adunau în ”centru” și auzeau strigările peste sat rostite de grupurile de băieți care se așezau pe coasta dealurile ce înconjurau satul. Și de acolo, la perdeaua nopții rosteau versuri rimate și ritmate, în care dezvăluiau amănunte despre comportamentul fetelor care voiau să se mărite. Bătrânele abia așteptau strigările să mai afle câte ceva și să aibă ce vorbi la poartă în timpul Postului Mare. Dar tinerele se voiau strigate…de bine! Se credea că aceia care vor fi strigați se vor căsători în acel an.

Focul aprins la porți sau la Cula de la Cernătești avea rost: să purifice spațiul, să alunge spiritele rele și gândurile de supărare. În post trebuie să intri cu gând curat. Altfel postul nu mai e post. Iar bătrânele au adus la foc plăcinte cu brânză. Le mai rămăseseră de la datul de pomană pe nume din sâmbăta care a precedat Lăsatul Postului.

Bătrânii au făcut mămăligă, au așezat-o pe farfurie alături de brânză. N-a lipsit vinul fiert. Astfel s-a mai îmbunat vremea rece.Seara s-a încheiat cu hora satului, la care au participat toate generațiile. Cei bătrâni cu privitul, cei tineri cu jocul.

Lăsatul secului este obiceiul susținut și prin proiect cu fonduri europene. Banii vor fi folosiți în achizionarea unei scene în aer liber și a aparaturii de sonorizare. Străgările de azi sunt ”amplificate”. Nu de gura satului, ci de tehnologia modernă. Este bine și așa, decât să se piardă rostul obiceiului transmis doar de bătrânii care își amintesc cu nostalgie de vremurile când erau tineri și, ascunși de perdeaua nopții, strigau fetele care doreau să se căsătorească, dar nu deprinseseră rosturile gospodăriei.

                                                                                     Consemnare de Gabriela Rusu-Păsărin