National

Ion Voinescu sau „Omul-Steaua” – cel mai valoros portar din istoria fotbalului

Afla povestea lui Ion Voinescu sau „Omul-Steaua” – cel mai valoros portar din istoria fotbalului.

Published

8 ani ago

13/06/2016

Ion Voinescu, considerat cel mai bun portar din istoria României a fost, este şi va fi o legendă a fotbalului. Timp de 13 ani, cifră care nu a fost deloc cu ghinion a apărat poarta Stelei, echipă cu care a câştigat şase titluri naţionale şi cinci Cupe ale României. Ion Voinescu a cucerit titlul cu Steaua în anii 1951, 1952, 1953, 1956, 1960 şi 1961, precum şi Cupa României, în 1950, 1951, 1955 şi 1962.

Puţini sunt cei care ştiu că Omul-Steaua a început să joace fotbal la 8 ani ca şi mijlocaş, iar la roş-albaştri a ajuns obligat.

Am fost obligat pentru că trebuia să-mi fac stagiul militar şi îmi convenea pentru că aveam avantajul de a juca în primul rând la o echipă care s-a dovedit a fi o echipă cu rezultate excepţionale. În al doilea rând făceam armată.

Primele momente în care a atins mingea îi sunt şi acum extrem de actuale, deşi este vorba de anii 37-38.

Am locuit într-un cartier în care era un stadion, stadionul Axxa se numea. Ca orice copil căutam să mergem pe la fotbal şi să jucăm chiar fotbal. Acolo au fost mai multe echipe cu tradiţie care atrăgeau tineretul, cum era Olimpia, Axxa şi încă multe… Ca orice tânăr în primul rând vroiam să ne mişcăm, să alergăm…

Porecla de Ţop i se potriveşte de minune, date fiind plonjoanele pe care le făcea odată, dar Voinescu era strigat aşa încă din copilărie… nu avea stare nici măcar în poartă, ţopăia dintr-o parte în alta, era ca şi arginutul viu.

Ion Voinescu a debutat la Olimpia Bucureşti în 1939, cu puțin timp înainte de al doilea război mondial. Până să ajungă la Steaua, a jucat la mai multe echipe între care RATA Târgu-Mureş şi Metalul Bucureşti. În 1950 este transferat la Steaua Bucureşti, unde joacă până se retrage din activitatea competițională.

Este cunoscută rivalitatea sportivă dintre el şi Costică Toma, cei doi fiind numiţi de presa de la acea vreme siamezii. Aceştia au apărat rând pe rând poarta Stelei. Toma era preferat pentru meciurile în deplasare, iar Voinescu, la cele de acasă. Amândoi au ajuns însă la naţională. Ţop a purtat de 22 de ori tricoul României, prima dată la 17 ani.

Ion Voinescu a fost dorit de Arsenal Londra, însă a refuzat oferta din motive ce nu au ţinut de el. Ţop povesteşte că nici bine nu s-a uitat pe hârtii, că s-a trezit cu securitatea la uşă.

A fost băgat cu forţa într-o dubă, legat la ochi şi dus într-o cameră, unde a fost interogat despre relaţiile pe care le avea peste hotare. Aceasta nu a fost singura ofertă. Cinci ani mai târziu a fost contactat de Vasco da Gama, pe atunci campioana Braziliei.

Ion Voinescu a iubit fotbalul mai mult decât orice. În 1956 a jucat chiar şi accidentat, cu riscul de a rămâne paralizat. În timpul unui meci cu Suedia, a suferit o accidentare, dar cu toate riscurile a rămas în poartă până la final.

La fel de mult ca şi fotbalul, Voinescu şi-a iubit soţia, cu care este căsătorit de 60 de ani. Şi pentru că nimic nu este întâmplător în viaţă, a cunoscut-o la un meci de fotbal. Pentru a se apropia de ea a condus-o acasă, a mers 14 km pe jos, dar se pare că efortul nu a fost în zadar.

Întotdeauna am căutat să am înţelegere cu soţia mea pe care am cunoscut-o tot la fotbal şi în primul rând a fost înţelegere deosebit de favorabilă unei căsnicii de mare durată.

Ion Voinescu a fost primul sportiv al ţării decorat cu „Ordinul Muncii” în anul 1951, iar până la pensionare a fost antrenor pentru copiii şi juniorii de la Steaua.