“Lumina de la Căluiu!”

Intr-o buna zi, Mihai Viteazul s-a oprit intr-un loc umbrit, pitit printre dealurile de pe Valea Oltetului. Cand a coborat voeivodul din sa, calul sau a lovit pamantul cu copita si din locul acela a tasnit un izvor.  Apei pornite printre dealuri oamenii i-au zis Caluietul. Langa izvor, voeivodul si sfetnicii lui au hotarat sa ridice o manastire, spune legenda.

Sursa text: http://ortodox.ro/

Acces/Localizare

Este situată la 12 km N de oraşul Balş. Din gara Balş circulă mai multe autobuze de transport public pe şoseaua asfaltată Balş-Bălceşti şi numai după 9 km ajung în centrul satului Căluiu. Drumul este frumos, însoţit tot timpul pe partea stângă de râul Olteţ. Din mijlocul satului, pe un drum la stânga, se ajunge, după circa 3 km la mănăstire, situată la marginea satului, pe partea stângă. În faţa intrării, se întind dealuri plantate cu pomi, iar la răsărit, peste drum, sunt dealuri acoperite cu o pădure în creştere.

sursa text: http://www.episcopiaslatinei.ro/

sursa: https://www.google.ro/maps/place/Mănăstirea+Călui

Mănăstirea Căluiu datează din secolul al XVI-lea, fiind ctitoria jupânilor Vladul Ban (bunicul Fraților Buzescu), Dumitru Pârcălab și Balica Spătar, din timpul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521).

Lucrările de zidire au fost reluate către sfârșitul secolului al XVI-lea de către frații Buzești − Radu Clucerul, Preda Banul și Stroe Stolnicul −, finalizându-se la 8 iunie 1588, după cum reiese din pisania dăltuită în piatră. În pisania din naos, restaurată la 1834, se precizează că până în anul 1594 au fost construite „și zidurile curții, casele și o clopotniță” – alta decât cea care se păstrează astăzi – în care se aflau clopotele dăruite de Radu Buzescu la 1588. Ulterior, bisericii i s-a adăugat un pridvor cu arcade laterale în jurul anului 1610, dărâmat însă în 1859, din cauza degradărilor suferite. În mănăstire sunt înmormântați Preda Buzescu și fratele său Radu Buzescu.

Sursa text: https://ro.wikipedia.org

Manastirea Caluiu se afla pe malul Oltetului, in apropiere de Craiova, nu departe de comuna Oboga, comuna renumita pentru ceramica ei populara. Dupa traditie, in acest loc in care a fost intemeiata manastirea, se spune ca Balan, calul lui Mihai Viteazu, a lovit cu copita in pamant si a tasnit apa. Asezamantul monahal, inconjurat de un puternic zid de caramida, caramida adusa de pe malul Oltetului si carata din mana in mana pe o distanta de un kilometru, a fost intemeiata intre anii 1516-1521, in timpul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521), de catre banul Vlad si fratii sai, Dumitru si Balica.

Primii ctitori ridicand edificiul pana la nivelul temeliilor, nu l-au putut probabil termina datorita instabilitatii politice care a urmat domniei lui Neagoe Basarab. Manastirea Caluiu, cu hramul Sfantul Nicolae, a fost refacuta de catre boierii Craiovesti. Restaurarea si infrumusetarea ei au fost facute de catre fratii Buzesti in perioada 20 aprilie – 8 iunie 1588, atunci cand au fost infiintate si corpurile de chilii, dupa cum precizeaza pisania, sapata in piatra cu majuscule frumos executate, asezata deasupra usii de la intrarea in biserica.

Ulterior monumentului i s-a adaugat un exonartex, marginit de arcade laterale. Biserica Sfantul Nicolae, de dimensiuni mici – 15 metri lungime si 6 metri latime – este un monument reprezentativ al arhitecturii muntenesti din secolul al XVI-lea, care se impune prin proportiile grandioase ale turlei si prin bogata decoratie a fatadelor. Fatadele bisericii au un parament de caramida si tencuiala, cu un puternic brau median, avand registrul inferior impartit in panouri dreptunghiulare, iar cel superior cu arcaturi duble.

Interiorul pastreaza un ansamblu de picturi murale realizate de mesterul zugrav Mina intre anii 1593-1594, care ii infatiseaza pe Fratii Radu, Preda si Stroe Buzescu, precum si un tablou cu domnii Mihai Viteazu si Petru Cercel. Pictura va fi spalata in anul 1908.

In 1608, Preda Buzescu, mare ban al Craiovei a fost inmormantat in pronaosul bisericii iar in anul 1610 cel mai batran dintre frati, Radu Buzescu, va fi ingropat in noua incapere.

Icoana din dreapta altarului este facatoare de minuni. In felul ei, fiecare icoana este facatoare de minuni. Trebuie doar sa ne lasam purtati de puterea rugaciunii si de chemarea credintei. Vom descoperi ca Dumnezeu este in toate si ca doar El ne va arata calea cea buna, zice unul dintre parintii manastirii – parintele Maxim.

In curtea manastirii se afla turnul-clopotnita care dateaza din secolul al XVII-lea. In vremurile de restriste aici a fost cetate. Manastirea era in acea vreme foarte bogata, avand in stapanire nu mai putin de 30 de sate. De aceea, multe puteri au ravnit-o de-a lungul timpului.

Biserica a fost renovata in anii 1650, 1828, 1834 si amplu restaurata in 1932-1937.

Viata monahala de la Caluiu este intensa, chiar daca numarul vietuitorilor monahi nu este foarte ridicat. Fiecare dintre ei desfasoara, atunci cand ii vine randul, dupa ascultare, activitatile firesti din gospodaria monahala. Iar la bucatarie ii ajuta o maicuta.

Asa cum se prezinta astazi, in ciuda amprentei lasate de vremi, manastirea Caluiu, ctitoria Buzestilor, constituie una din insemnatele dovezi ale aportului adus de mesterii autohtoni la dezvoltarea arhitecturii romanesti in secolul al XVI-lea.

Sursa text: http://www.crestinortodox

Sursa foto: Dan Pasarin