Mari dezastre ecologice anterioare celui de la Fukushima

Cel mai înfiorător dezastru nuclear din istorie, cauzat de o centrală. Pe 26 aprilie 1986 unul dintre reactoarele centralei de la Cernobîl din Ucraina a explodat. O cantitate enormă de radiaţii a fost trimisă în atmosferă, mai mare decât cea emisă de bombele de la Hiroshima şi de la Nagasaki. Radiaţiile au mers către întreaga Europă. De atunci, mii de copii au fost diagnosticaţi cu cancer de tiroidă şi peste 30 de km din jurul centralei sunt încă închişi. Reactorul nr.4 a fost sigilat într-un sarcofag enorm, care a început însă să se fisureze. Centrala a fost complet închisă în 2000, dar peste 4.000 de oameni încă mai lucrează la ea, pentru întreţinere.

Pe 2 decembrie 1984, la miezul nopţii, un accident la uzina de pesticide Union Carbide din Bhopal, India, a dus la eliminarea în aer a 45 de tone de izocianat de metil otrăvitor. Mii de oameni au murit în câteva ore. Alte mii au murit în următoarele luni, fiind înregistrate 15.000 de victime. În total, jumătate de milion de oameni au fost afectaţi într-un fel sau altul. Cei care au supravieţuit au orbit, au avut probleme la organe şi alte boli îngrozitoare. Un număr mare, şocant, de copii s-au născut cu malformaţii. În 1989, Union Carbide a plătit 500 de milioane de dolari victimelor, o sumă insuficientă pentru consecinţele dezastrului. Bhopal este cea mai mare catastrofă industrială care a avut loc vreodată.

Saddam Hussein ştia că războiul s-a terminat. Nu putea să aibă Kuweitul şi nici nu vroia să beneficieze alţii de pe urma bogăţiilor sale. Aşa că, în timp ce Războiul din Golful Persic din 1991 se încheia, Saddam a incediat peste 600 de puţuri de petrol. Flăcările au ars timp de câteva luni. Golful era învelit într-un fum toxic. Au început să cadă ploi negre. S-au creat lacuri de petrol. Vitele şi animalele au murit din cauza aerului combinat cu petrol.

În 1978, Canalul Love, situat lângă Cascada Niagara, în nordul statului New York, avea câteva sute de case liniştite şi o şcoală. Se întâmpla ca acestea să stea deasupra a 21.000 de tone de deşeuri toxice industriale care fuseseră îngropate în anii ‘ 40 şi ’50 de o companie locală. Pe parcursul anilor, deşeurile au început să iasă la suprafaţă în curţile oamenilor şi în pivniţe. În 1978, Canalul Love a devenit un oraş-fantomă după ce toţi locuitorii au fost evacuaţi din cauza dezastrului ecologic.

În noaptea din 24 martie 1989, vasul petrolier Exxon Valdez s-a scufundat în reciful Bligh, aflat în apele imaculate ale strâmtorii Prince William din Alaska. 40 de milioane de litri de petrol s-au scurs în ocean şi s-au întins peste 800 de km. Sute de mii de păsări, peşti, foci, vidre şi alte animale au murit, în ciuda mobilizării a peste 11.000 de oameni şi 1.000 de bărci. Exxon Valdez este considerat cel mai mare dezastru ecologic produs de oameni, în SUA, însă deversările actuale de petrol din golful Mexic ar putea fi mai grave.

Pe 30 septembrie 1999, cel mai grav accident nuclear al Japoniei a avut loc într-o centrală din nord-estul Tokyo. Trei lucrători al centralei din Tokaimura au amestecat greşit o soluţie de uraniu. O flacără albastră a pornit dezastrul. Doi muncitori au murit şi sute de oameni au fost expuşi radiaţiilor.

În aprilie 2010, secretarul ONU Ban Ki-Moon a călătorit în Asia Centrală, unde a găsit un „cimitir” de nave ruginite în mijlocul unui deşert care se întindea pe zeci de kilometri, în toate direcţiile. Acolo a fost Marea Aral, odată al patrulea lac de pe Pământ. Situat între Uzbekistan şi Kazakhstan, Aral era mare cât Irlanda. Din anii ’60 însă, când Uniunea Sovietică a început irigaţii masive şi a redirecţionat sursa lui de apă în alte zone, Aral s-a micşorat cu 90%. Ceea ce era odată un lac plin de viaţă, a ajuns acum un deşert care produce furtuni de nisip şi de sare care omoară toate plantele şi are efecte negative asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor.

Pe 10 iulie 1976, o explozie la o uzină chimică din nordul Italiei a împrăştiat un nor gros de dioxină care s-a aşezat pe oraşul Seveso. Time povesteşte cum un fermier a văzut coada pisicii căzând, iar după două zile rămăsese doar scheletul din ea. După patru zile au început să se îmbolnăvească oamenii, mai ales de o boală oribilă de piele. Oraşul a fost evacuat. Acum este însă din nou locuit, iar un parc imens stă pe două tancuri gigantice pline de rămăşiţele animalelor măcelărite, fabricii şi solului contaminat atunci.

Ani de zile locuitorii oraşului Minamata din Japonia au observat un comportament ciudat la animale, mai ales la pisicile de casă. Felinele aveau convulsii bruşte şi câteodată se aruncau în mare. Oamenii vorbeau despre boala „pisicii dansatoare”. În 1956, primul om bolnav de ceea ce a devenit boala Minamata a fost identificat. Simptomele includeau convulsii, vorbire îngreunată, pierderea funcţiilor motorii şi mişcări incontrolabile ale membrelor. După trei ani, o investigaţie a conchis că boala era rezultatul unei otrăviri industriale ale Golfului Minamata de către compania Chisso. Producătorul de plastic arunca deşeurile în apă, contaminând-o cu cantităţi importante de mercur şi de metale grele, care au intrat în peştii consumaţi de oameni. Mii de locuitori au fost afectaţi de această boală şi au murit.

Pe 28 martie 1979, reactorul nuclear de la centrala Three Mile Island din apropiere de Harrisburg, SUA, s-a topit parţial. Acesta a fost cel mai mare accident nuclear al Americii, însă fără urmări grave. Nimeni nu a murit, iar centrala încă funcţionează. Nu a mai fost de atunci construită nicio centrală nucleară în SUA.