Meniul de Crăciun al boierilor români

În 1937, oamenii sărbătoreau Naşterea Domnului prin mese festive, unde erau invitaţi apropiaţii şi oamenii de seamă din acea perioadă. Conform unui jurnal de bal din 1937, descoperit de către Ion Coja, mesenii începeau să apară la casa gazdei în jurul orei 13.00, unde erau întâmpinaţi cu cele mai frumoase tacâmuri şi farfurii.

Conform regulilor nescrise ale vremurilor respective, oamenii nu se aşezau direct la masă, ci socializau o perioadă. Domnii aveau la dispoziţie „alune sărate şi ţuică de Văleni”, în timp ce doamnele „îşi pudrau nasul”, iar copiii deschideau cadourile aflate sub pomul de Crăciun.

Mai apoi doamnele începeau să umple masa de bunătăţi, printre care „ouă umplute, cu o pastă al cărui secret s-a pierdut, dar cred că era pe bază de ficat de pasăre, unele poate şi cu anşoa, decorate cu frunzuliţe de pătrunjel sau murături, roşii umplute cu brânză de vaci de la olteni, mezeluri, neapărat salam de Sibiu, ghiudem, babic, kaizer, trei-patru feluri de brânzeturi, caşcavaluri, Camembert.  Totul aşezat pe platori mari de alpaca argintată. Măsline naturale marinate, nu din cele negre. Se aduceau sticlele de ţuică, neapărat de Văleni şi Piteşti. Apoi venea marea salată de beuf, făcută din maioneză pregătită în casă cu ouă de la Săruleşti şi cu un ulei special adus din Albania, nu, nu ulei de măsline, altceva, dar nu se mai ştie calitatea în ziua de astăzi. Cu o cruce mare, roşie, din murături roşii, gogoşari, peste maioneză strălucitoare. Pâine albă şi neagră, de pe Lizeanu. Erau la rând, tremurând de nerăbdare, piftia de porc şi de curcan cu murături şi felii de ou în aspic”, notează Ion Coja.

După prima parte a festinului se făcea o mică pauză, domnii vorbeau de afaceri, politică şi curse de cai, iar doamnele despre modă, copii şi actori. Doamnele se ridicau de la masă și ajutau la strângerea farfuriilor și înlocuirea platourilor cu alte bunătăți, pe bază de pește. „Icre de Manciuria şi Beluga (negre) şi autohtonele icre de ştiucă. Cu lămâi frumos tăiate, în spirale şi la icrele negre se mai adăuga unt de Sinaia şi gălbenuş tare de ou. Pâine prăjită, de la cuptor. Apoi urmau şalău cu maioneză în sos alb de lămâie şi somn la grătar. Se servea un vin alb sec, Fetească”, mai notează Ion Coja.

Urma din nou o pauză de discuţii pentru a se face loc pe masă felurilor de mâncare tradiţionale. Abia acum pe masă apărea ciorba de perişoare sau supa de pui şi sarmaluţele cu mămăligă. „Apoi fără întrerupere, apăreau fripturile de porc, curcan şi vânat, cartofii prăjiţi pai-franţuzeşte, murăturile de multe feluri, gogonele, castraveţi, gogoşari. Apoi mici bucăţele de cârnat, ficat, rinichi, şorici, lebăr, caltaboş, mititei, POMANA PORCULUI! Două feluri de vin roşu sec, Băbească şi Pietroasele. Pentru copii se făcea un meniu separat, cu piure şi şniţel vienez”, completează lingvistul, conform unui jurnal de bal din 1937.

După masa bogată, musafirii erau invitaţi să se relaxeze la o cafea sau o ciocolată caldă cu frișcă, în salon, după care urmau piesele la patefon, ce aveau să ridice oamenii la dans.

Mai apoi erau aduse fructele (portocale, mandarine, banane, ananaşi, mere, pere dar și pepene) și cozonacii pufoşi, umpluţi cu stafide, nucă şi cacao (nu se punea rahat).

La final, mesenii erau invitaţi să servească din cele două torturi cu mere (unul pentru Prunc şi celălalt pentru fecioara Maria), iar vinul se schimba cu unul dulce. Nu se servea şampanie de Crăciun, aceasta fiind păstrată pentru Revelion.

Masa de Crăciun din 1937 se întindea până spre miezul nopţii, iar „oamenii chiar se distrau cât puteau şi râdeau în hohote”.

În jurul orei 22:00 musafirii erau serviţi cu a doua cafea, numită „sictir caffe”, semn că invitaţii ar trebui să-şi ia rămas bun de la gazde și să se îndrepte spre casele lor.

În următoarea zi, gazdele primeau prin curier scrisori de mulţumire din partea musafirilor, semn că masa de Crăciun a fost una apreciată de toată lumea.

Surse: realitatea.net, ioncoja.ro