Minunea din Piemont: cireșul care a crescut… în vârf de dud! (Galerie foto)

Între comunele Grana și Casorzo din regiunea Piemont a Italiei, crește un arbore… doi în unu. Sau un pom dublu. Jos dud, sus cireș. Mai bine zis, un cireș care crește în vârful unui dud. Bizara „alianță” vegetală a primit și un nume: „Bialbero de Casorzo”.

Unii ar putea spune că pomul din vârf, cireșul, ar parazita arborele suport, adică dudul în vârful căruia se dezvoltă. Este o percepție falsă! Ne aflăm, se pare, în fața unei situații rare, în care cireșul se comportă ca o plantă epifită. Cele mai cunoscute exemple de plante epifite sunt mușchii sau lichenii, precum și unele orhidee. Epifită înseamnă, pe înțelesul tuturor, „o plantă care crește pe o altă plantă”. Una dintre plante servește (doar) ca suport. Cea de-a doua plantă nu este, însă, parazită ori semiparazită.

Plantele care cresc fixate sau agățate de plantele aparținând altor specii se mulțumesc cu puțina apă pe care o absorb în urma precipitațiilor iar sărurile minerale și le extrag de pe suprafața pe care se întind rădăcinile lor, fără a se hrăni din seva plantei suport (așa cum ar face o plantă parazită, cum este vâscul).

În cazul ciudatului „Bialbero de Casorzo” – alcătuit din două specii diferite de pomi fructiferi, cireșul din vârf este – lucru de mirare – un pom pe deplin sănătos, de dimensiuni normale. Deseori, plantele epifite sunt pricăjite și nu au o viață prea lungă, din cauza condițiilor dificile în care sunt nevoite să se dezvolte.

Cireșul care crește în vârf de dud are dimensiuni normale, fără a prezenta niciun semn de boală sau slăbiciune. Cei doi pomi își urmează ciclurile biologice caracteristice speciilor din care fac parte, înflorind, fiecare, la vremea sa.

Este imposibil de cunoscut modul în care cireșul a ajuns să crească între ramurile dudului. Se crede că o pasăre a scăpat un sâmbure de cireașă chiar deasupra dudului. În mod evident, rădăcinile cireșului s-au dezvoltat suficient de bine pentru a putea absorbi toate substanțele necesare. Localnicii afirmă că rădăcini de-ale cireșului ar ajunge în pământ prin cavitățile din trunchiul dudului. Într-un asemenea caz cireșul respectiv n-ar mai fi încadrabil acum printre plantele epifite, deși o vreme așa s-a dezvoltat.

Se spune că a mai existat o asemenea  ciudată alăturare de arbori, într-un parc național din Croația (un piersic ce s-ar fi dezvoltat în vârful unui bătrân molid) însă acel arbore dublu nu mai există în prezent. Actualmente, cireșul din vârful bătrânului dud din Piemonte – Italia este cel mai cunoscut exemplu de „pom aflat în pom” de pe mapamond. Și cu siguranță este cel mai impresionant, ca înfățișare!

sursa:cunoastelumea.ro