Obiceiuri în ziua de Paști

După slujba de Înviere de la miezul nopţii, un obicei care se respectă cu precădere la sate, este de a pune brazde de iarbă verde la intrarea în casă, după întoarcerea de la biserică. Fiecare membru al familiei trebuie să calce pe iarba verde înainte de a intra pentru a fi sănătos, voios și proaspăt, ca verdeața ierbii.

În prima zi de Paşti, exista obiceiul ca toată familia să se spele într-un lighean în care au fost puse ouă roşii şi bani de argint sau de aur, cu speranța că, astfel, toţi vor fi sănătoşi şi prosperi.

Ciocnitul ouălor încondeiate sau vopsite se face la masă, după reguli care diferă de la o zonă la alta, dar, oricum, respectarea lor este obligatorie: cine are prima lovitură (de obicei, bărbatul mai în vârstă), ce părţi ale ouălor să fie lovite, ciocnitul să fie „pe luate”, „pe schimbate”, „pe văzute” sau „pe nevăzute”. Cel care lovește cu oul spune „Hristos a-nviat”, iar cel care primește răspunde cu formula „Adevărat a-nviat”. Ciocnesc mai întâi soţii între ei, apoi copii cu părinţii după care părinţii cu celelalte rude, cu prietenii şi cu vecinii invitaţi la masă. În unele zone, cojile ouălor sunt aruncate pe pământ pentru fertilizarea holdelor, viilor şi livezilor, se păstrează pentru vrăji sau descântece sau se pun în hrana animalelor.

În Ardeal, tinerii obişnuiesc să împodobească, de sâmbătă noaptea, cu crengi de brad, porţile caselor unde locuiesc fete nemăritate. Fetele care au pândit toată noaptea la ferestre ştiu pe cine să răsplătească, iar flăcăii primesc în ziua de Paşte bucate sau bani.

În prima zi de Paști există obiceiul de a se purta haine noi, în semn de respect pentru această aleasă sărbătoare, dar și pentru că ea semnifică primenirea trupului și a sufletului, așa cum se primenește întreaga natură odată cu primăvara.
De Paşti, nimeni nu trebuie să fie trist, nimeni nu trebuie să plângă, bucuria trebuie să fie predominantă.