Poveştile clipei: „Şoaptele sfinţilor care au răpus îndoiala cu o pală de gând”

Păşind pe umbrele pictate cu tălpi ude de fecioarele adulmecate de lupii certitudinilor surde, credinţa îşi ascunde cu ochi temători strălucirea pură între muchiile inegale ale înţelepciunii îmblânzite de eremiţii cu nimburi din flori de salcâm. Şi rugile, aprinse din timp pe rugurile unei nădejdi nestinse, îşi flutură faldurile între cer şi pământ şi îşi scutură tăcerea de scamele larmei perfide ce fuge şi-acum de şoaptele sfinţilor care au răpus cândva îndoiala cu o pală de gând.

Text: Davian Vlad

Foto: Dan Păsărin