România – cea mai mică diferență salarială între sexe

Potrivit unui studiu recent, publicat cu ocazia Zilei europene a egalității salariale (3 noiembrie), în România diferența de salarizare orară brută dintre femei și bărbați este de 4,5%, în favoarea celor din urmă. Ea este de patru ori mai mică decât media europeană (16,7%), care favorizează și ea bărbații, valoarea maximă (28,1%) fiind înregistrată în Estonia. În ceea ce privește diferența anuală dintre câștigurile globale brute, defalcate pe sexe, incluzând muncile din gospodărie (cum ar fi întreruperea carierei pentru creșterea unui copil sau îngrijirea unei rude), România înregistrează o valoare în favoarea bărbaților de 26,9%, la o medie europeană de aceeași tendință de 39,8%.

Factorii ce contribuie la diferența de salarizare în România sunt: distribuția în sectoarele industriale (femeile lucrând în general în domenii care oferă o salarizare orară mai redusă la același nivel de calificare, cum ar fi educația, sănătatea, asistența socială), vârsta (cu efect pozitiv asupra salarizării orare, femeile având vârste mai reduse decât bărbații), timpul de lucru (femeile având mai des locuri de muncă cu normă parțială decât bărbații). De asemenea, diferența de salarizare este influențată și de faptul că anumite tipuri de activități cu salarii reduse (cum ar fi activitățile de curățenie sau îngrijire) se desfășoară în afara pieței muncii oficiale (o diferență mai redusă însemnând, de fapt, o rată de ocupare mai mică în rândul femeilor).

Pe ansamblul Uniunii, principalele dezavantaje cu care se confruntă femeile pe piața muncii includ: salarizare orară mai mică, program de lucru mai scurt în posturi remunerate și rate de angajare mai mici (de ex. când își întrerup cariera pentru creșterea unui copil sau îngrijirea unei rude). Printre factorii care contribuie la diferența de salarizare sunt numărul pozițiilor de conducere ocupate (managerii de top fiind în mod covârșitor bărbați și doar 4% femei), volumul de sarcini importante dar neplătite (cum ar fi creșterea copiilor sau îngrijirea rudelor, realizate în mod frecvent de femei – 26 ore/săpt. – comparativ cu bărbații – 9 ore/săpt.), participarea pe piața muncii (femeile întrerupându-și mai des cariera decât bărbații), segregarea din domeniul educației și ocupării (femeile fiind supra-reprezentate în domenii cu salarizare orară mai mică) și, nu în ultimul rând, discriminarea salarială (existentă în continuare, deși ilegală).