DE ACTUALITATE

Solicitare UZPR către președintele Iohannis, cu privire la taxa radio – tv

 

UNIUNEA ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI DIN ROMÂNIA vă solicită, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, să vă pronunțați asupra neconstituționalității dispozițiilor art. IV din cuprinsul Legii privind eliminarea unor taxe și tarife, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la modificarea articolelor 40 şi 41 din Legea nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât acestea contravin prevederilor art.31 alin. (5) din Constituție, având în vedere următoarele argumente :
Dispozițiile art.IV din Legea privind eliminarea unor taxe și tarife, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative au următorul cuprins:
«Art. IV. – Articolele 40 şi 41 din Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.636 din 27 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi vor avea următorul cuprins:
”Art. 40. – Veniturile proprii ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune provin, după caz, din:
a) sume încasate din realizarea obiectului de activitate;
b) sume încasate din publicitate;
c) sume încasate din amenzi şi despăgubiri civile;
d) donaţii şi sponsorizări;
e) alte venituri realizate potrivit legii.
Art. 41. – Prin legea bugetară anuală se aprobă fondurile de la bugetul de stat, alocate Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare şi dezvoltare.”»
Art. 31 alin. (5) din Constituție, republicată, prevede că ”Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.”
Potrivit dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 8 din Legea nr. 41/1994, republicată, Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune sunt servicii publice autonome de interes naţional, independente editorial care îşi desfăşoară activitatea sub controlul Parlamentului, autonomia şi independenţa editorială ale acestora fiind garantate prin lege şi ocrotite de orice ingerinţe ale autorităţilor publice, precum şi de influenţele oricăror partide, formaţiuni social-politice, sindicale, organisme comerciale şi economice sau grupuri de presiune.
Este cert că, prin folosirea sintagmei „entitate autonomă”, legiuitorul a dorit să reglementeze independenţa şi autonomia administrării Societăţii Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune în acord cu prevederile art. 31 alin. (5) din Constituţie, cu consecinţe în privinţa funcţionării editoriale şi economice după propriile norme prin care să-şi poată îndeplini obligaţia de a asigura, prin întreaga activitate, „pluralismul, libera exprimare a ideilor şi opiniilor, libera comunicare a informaţiilor, precum şi informarea corectă a opiniei publice” .
Autonomia şi independenţa editorială a celor două societăți nu reprezintă însă un concept limitat la activitatea editorială, ci, reglementarea acoperă şi aspectele intrinseci ale acesteia, respectiv cele organizaţionale, financiare şi de management.
De aceea, legiuitorul a prevăzut la art. 40 din Legea nr.41/1994 că veniturile proprii ale Societăţii Române de Radiodifuziune provin în principal din taxa radio, care a fost instituită ca o garanţie a autonomiei activităţii Societăţii Române de Radiodifuziune din toate punctele de vedere, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională ori de câte ori s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea taxei radio-tv.
Trecerea finanţării la bugetul de stat transformă cele două servicii publice în societăți guvernamentale, care își pierd astfel cel mai important element care le conferă autonomie şi independenţă, precum şi credibilitatea în exercitarea misiunii publice în beneficiul cetăţenilor.
În acord cu cele de mai sus, Decizia nr. 159/2004 a Curții Constituționale menționează: „Curtea constată că taxele pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, instituite prin art. 40 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2003, nu aduc atingere dreptului la libertatea de exprimare, ci, dimpotrivă, garantează realizarea lui, datorită posibilităţii pe care serviciile menţionate o au de a se organiza şi de a funcţiona autonom. Autonomia acestor servicii determină informarea corectă a persoanelor asupra problemelor de interes public şi asigură un cadru organizat pentru exercitarea libertăţii de opinie , libertăţii de a primi şi comunica informaţii ori idei, fără amestecul autorităţilor publice.”
Aceste argumente au fost avute în vedere de către judecătorii Curții Constituționale în toate deciziile ulterioare, ori de câte ori s-au pronunțat pe numeroasele excepții de neconstituționalitate privind obligația de plată a taxelor pentru serviciile publice de radio și televiziune.
De asemenea, tot Curtea Constituțională a statuat că dispoziţiile art. 31 alin.(5) din Constituţie consacră garanţia constituţională a autonomiei serviciilor publice menţionate, fapt pentru care se impune, cu necesitate, ca organizarea lor să fie reglementată prin lege organică care să le asigure autonomia funcţională, iar pentru realizarea acestui obiectiv trebuie să le fie asigurate veniturile proprii necesare desfășurării activității în condiții optime.
În aplicarea acestor principii, a fost adoptată Legea nr. 41/1994 care la capitolul IV – „Activitatea financiară” cuprinde reguli de organizare în ceea ce priveşte patrimoniul şi resursele financiare ale serviciilor publice de radio şi de televiziune, administrarea şi gestionarea acestora.
Prin urmare, numai prin menținerea dispozițiilor actuale ale legii, care reglementează pentru serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune plata unei taxe, poate fi asigurată «autonomia financiară, ca premisă a organizării lor autonome» , astfel cum se menționează în deciziile Curții Constituționale.
Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune pot rămâne independente editorial şi financiar, indiferent de partidele aflate la putere, numai prin existența obligației legale de plată a taxelor radio-tv, care reprezintă legătura esenţială între cetăţeanul plătitor şi serviciul public prestat în numele lui şi pentru el.
Este evident că taxele pentru serviciile publice de radiodifuziune, respectiv de televiziune prevăzute de art. 40 din Legea nr.41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au ca scop finanţarea activităţii celor două societăți autonome de interes naţional, independente editorial, astfel că o asemenea modificare de concept are implicaţii majore asupra întregului act normativ, presupunând o schimbare totală de paradigmă.
Dincolo de ceea ce în prezent se acceptă a fi discursul politic, este evident că iniţiativa politică ce urmează discursului are o influenţa majoră în domeniul economic, social şi juridic.

 
Iată însă cum o chestiune declarată iniţial în favoarea cetăţeanului, devine una personală sau de percepţie personală, influenţeză discursul, manipulează şi modifică decizia politică la 180 de grade. Este lipsit de relevanţă cât de mult a fost deranjat iniţiatorul legii de directorul general al SRR sau cât de relevantă a fost reactia unor jurnalisti de la SRTv în legatura cu eliminarea taxelor radio tv.
Relevant este că politicul în încercarea sa de a subordona instituţiile media publice a fost deranjat de ceea ce presupune libertatea de exprimare a presei şi a făcut dovada că se poate controla decizia. Remarcăm că, prin discursul său din Parlamentul României, iniţiatorul legii a ținut să motiveze acuzând direct ce anume l-a îndreptăţit ca de la acceptarea amendamentului privind exceptarea de la excludere a taxelor radio tv, să-şi schimbe radical poziţia şi să pedepsească cele două instituţii de presă.
Sublinierea noastră nu are nimic de a face nici cu inţiatorul actului normativ şi nici cu decizia luată în Parlamentul României ci evidenţiază elocvent riscul că lipsirea de libertate a presei este un subiect real în prezent şi va deveni un subiect extrem de acut după intrarea în vigoare a legii.
Modificarea art. 40 şi 41 ale Legii nr. 41/1994 republicată, care declarativ serveşte anulării unor taxe, nu se aliniază dispoziţiilor constituţionale pentru că prin modul de finanţare de la bugetul statului, adăugat la misiunea publică consacrată de lege, se modifică statutul celor două instituţii prin trecerea lor în categoria instituţiilor publice, urmând ca modul de organizare şi desfăşurare al activității să fie adaptat noului statut.
Este evident că într-o asemenea situaţie nu există nicio protecţie legală împotriva oricărui tip de imixtiune, dar mai ales celei care să afecteze prestaţia editorială, precedentul fiind, aşa cum am arătat, deja creat şi în progres.
Radioul şi Televiziunea îşi pierd printr-o simplă modificare de text statutul de entităţi autonome de interes public şi implicit garanţia prevăzută de art. 31 alin. (5) din Constituţia României, devenind instituţii publice.
Eliminarea taxelor radio şi tv nu este nici în spiritul Directivei 2010/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 martie 2010 care statuează că „Serviciile mass-media audiovizuale sunt în egală măsură servicii culturale şi servicii economice. Importanţa lor crescândă pentru societăţi, pentru democraţie – în special prin asigurarea libertăţii de informare, a diversităţii de opinie şi a pluralismului în mass-media –, pentru educaţie şi cultură justifică aplicarea unor norme specifice pentru aceste servicii.”
Această taxă este considerată, inclusiv la nivelul asociaţiilor europene, drept forma cea mai corectă şi autonomă de finanţare a radiourilor şi televiziunilor publice. Eliminarea acesteia prezintă două riscuri foarte grave: în primul rând serviciile media publice își pierd independenţa, pentru că ajung să depindă evident de decizii politice conjuncturale şi imprevizibile, care, dintr-un moment în altul, pot provoca o incertitudine majoră în planificarea activităţii. Celălalt risc este cel al reducerii finanţării, deci al pauperizării serviciilor publice, diminuarea fondurilor primite de la bugetul statului constituind o ameninţare reală.
Serviciile publice de radio şi televiziune au un rol bine definit în orice societate, acela de a promova educaţia, cultura şi de a informa. Radioul public, televiziunea publică sunt menite să servească întreaga populaţie, să se dedice moştenirii naţionale, interesului naţional, de aceea ele trebuie să fie finanţate, conduse, controlate direct de către public, pentru a-l putea servi mai bine.
Față de cele expuse mai sus, vă solicităm să vă pronunțați asupra neconstituționalității dispozițiilor art. IV din cuprinsul Legii privind eliminarea unor taxe și tarife, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, deoarece considerăm că sunt încălcate prevederile art. 31 alin. (5) din Constituție, care prevăd că serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome.
În numele U.Z.P.R,
Doru Dinu Glăvan,
Preşedinte

%d blogeri au apreciat: