Solstițiul de vară. Ziua cea mai lungă, noaptea cea mai scurtă

Solstițiul de vară marchează începutul verii astronomice. Din 21 iunie,  ora 18.54, ziua se scurtează, devenind egală cu noaptea, la echinocţiul de toamnă. Solstiţiul de vară a fost, din cele mai vechi timpuri, prilej de bucurie și sărbătoare, fiind legat de momentul strângerii recoltei.

Denumirea de solstiţiu provine din limba latină şi înseamnă „soarele oprit”, iar evenimentul care ar loc în fiecare an a provocat numeroase mituri şi superstiţii, de-a lungul timpului. În credinţa populară se spune că solstiţiul de vară este favorabil unor magii puternice, care îşi pot pune amprenta pozitivă asupra unor schimbări în dragoste, prosperitate sau sănătate.

Energia solstiţiului de vară este considerată a fi o energie a pasiunii, vitalităţii, creativităţii şi belşugului.

Solstiţiul de vară era în vechime şi un prilej de găsire şi folosire a apei magice. Îmbăierea în lacuri sau râuri avea un efect curativ, dar constituia şi un ritual de renaştere. În unele regiuni, spălatul cu roua adunată în ajunul solstiţiului reprezenta o practică magică de frumuseţe, iar în altele, îmbăierea în apa cu ierburi din noaptea solstiţiului reprezenta o cură de refacere a sănătăţii şi vigorii.

La 21 iunie este aniversată și Ziua Mondială a Soarelui. Sărbătoarea, care are o frecvenţă anuală, a fost instituită de Societatea Internaţională pentru Energie Solară atât pentru a promova utilizarea energiei solare cât şi pentru a marca cea mai lungă zi din an, ziua solstiţiului de vară, începutul verii astronomice.

Ziua Mondială a Soarelui a fost marcată pentru prima dată în România în 1997.