Strada Ion Maiorescu

Strada Ion Maiorescu

Strada Ion Maiorescu  este una dintre puținele străzi  din Craiova pe care este amplasat bustul  persoanei al cărui nume este purtat de strada respectivă. Este adevărat că bustul nu a fost amplasat în locul actual încă de la început. Propunerea de realizare a bustului a fost făcută în 1909. A urmat strângerea fondurilor necesare prin subscripție publică, apoi lucrarea i-a fost  comandată sculptorului Ion Iordănescu care a finalizat-o în 1911.  Acesta a realizat un bust din bronz amplasat pe un soclu din piatră de Câmpulung în care este săpată inscripţia: „Lui Ioan Maiorescu 1811-1864, apostol al ideilor naţionale în trei ţări române”. Ansamblul a fost  dezvelit oficial în data de  7 ianuarie 1913  fiind   amplasat în Parcul Romanescu unde a rămas până în 1928 când a fost mutată   pe locul unde se găsește acum, adică locul în care ,în 1848, Ion Maiorescu s-a urcat într-un copac și a citit populației Craiovei Proclamația de la Izlaz după ce aceasta fusese  citită de Ion Heliade Rădulescu celor adunați în sala de festivității a Școlii Centrale din  Craiova, actualul Colegiu Carol I.

Acum  strada Ion Maiorescu începe din strada Mihai Viteazu, intersectează strada Popa Șapcă și ajunge până în strada  Madona Dudu. Până în anii ’80  strada Ion Maiorescu începea din strada Unirii, din dreptul sediului Băncii Naționale a României , trecea prin fața Bisericii Catolice ”Sfântul Anton”  și  a Liceului ”Elena Cuza” apoi urma traseul actual.În acea vreme bustul lui Ion Maiorescu era amplasat astfel  încât fața să fie îndreptată spre strada Ion Maiorescu, iar strada Mihai Viteazu se termina în strada Ion Maiorescu. Trebuie aminitit că de la începutul sistematizării Craiovei, strada a purtat numele lui Ion Maiorescu.

Pe partea dreaptă se ridică acum clădirea Colegiului Național Carol I. În  piața din fața Liceului, la intersecția cu strada Popa Șapcă, craiovenii au jucat, în 9 octombrie 1857, Hora Unirii, ca semn de adeziune  față de Hotărârea Divanului ad-hoc din Muntenia care votase pentru autonomia și unirea Țărilor Române. Momentul a fost  redat de pictorul Theodor Aman. Clădirea din pictura lui Theodor Aman fusese inaugurată în 1842. Ne aminitim versurile Horei Unirii, scrise de Vasile Alecsandri în 1856, pe care le cântăm în fiecare an pe data de 24 ianuarie pentru a marca Unirea dintre Țara Românescă și Moldova.  Uneori o reascultăm pe Maria Tănase interpretând cântecul drag nouă :  Hora Unirii. Din decembrie 2007,  în această piață  a fost amplasată  statuia  lui Carol I, realizată de sculptorul Mircea Spătaru.

Pe stânga,Biserica „Sfânta Treime“ , ridicată între  1765-1768, dotată de câțiva ani cu iluminat nocturn care îi pune în valoare frumusețea.În curtea Bisericii tronează statuia lui Știrbei Vodă, ” Domn stăpânitor pe toată Țara Românescă”, dezvelită la data de  8 decembrie 1912, primul monument public din Craiova. De lângă statuie pornește pasajul pietonal care face legătura cu ”blocurile constructorilor” și spațiile comerciale din zona Mercur, trecând peste  aminitirea  fostei străzi Grivița Roșie, numită  mai demult IC Brătianu. Amenjarea acestei zone demonstrează  că legătura adevărată dintre trecut și prezent înseamnă funcționalitate, înseamnă frumusețe. Poate fi un exemplu fizic pentru generațiile tinere de continuitate între trecut și prezent.

Vis-à-vis de Biserica Sfânta Treime, clădirea mică a Colegiului Carol I, în care a locuit între 1832 și 1871 doctorul Petre Beron, om de cultură și patriot bulgar, prieten al poporului român .În fața ei o fântână arteziană mai mult părelnică, separată de agitația străzii de un gard din fier forjat, un model asemănător cu gardul care a înconjurat Biserica Sfânta Treime până în urmă cu cîțiva ani. Mai jos,clădirea  cunoscută cu numele PROIECT, ridicată în anii ’60 , în care au lucrat proiectanții clădirilor, blocurilor, edificiilor din Craiova până aproape  de începutul secolului XXI, domină, prin înălțimea sa, întreaga zonă.

Ion Maiorescu, o stradă  pe care trecutul se împletește, la fiecare pas cu noul, cu prezentul, iar schimbările pun în valoare ce s-a făcut în urmă cu 100 de ani.O dovadă este spațiul, piața din fața Colegiului Național ”Elena Cuza” , reamenajat în această toamnă.

Ion Maiorescu s-a născut în Ardeal, într-un sat de lângă Blaj, în data de 29 august 1811.Purta atunci numele Ioan Trifu, dar l-a schimbat pentru a arăta, prin nume , legătura cu familia Maior, cu Petru Maior. A făcut studiile universitare la Viena unde și-a luat doctoratul în istorie și filologie. Și-a început activitatea didactică în 1836, ca suplinitor de învățător, la Cerneți, lângă Turnu Severin.Apoi , în 1837, a fost numit profesor de istorie al Școlii Centrale din Craiova, înființată cu 10 ani înainte. Revoluția de la 1848, căreia i-a pregătit la Craiova, prin activitatea sa militantă, un climat favorabil,  l-a găsit în funcția de Director al Școlii Centrale.

A fost Directorul Eforiei Instrucțiunii Publice, având o contribuție importantă la  dezvoltarea rețelei de școli sătești. În 1860 îi cerea Domnitorului A.I. Cuza ” dublarea bugetului alocat pentru învățământul național și propunea să se creeze noi școli, să se îmbunătățească salarizarea personalului didactic și educativ, să se construiască noi edificii școlare”.

Ioan Maiorescun s-a implicat direct în  elaborarea Legii Instrucțiunii Publice din 1864  în care se prevedea că ” învățătura primară este gratuită și obligatorie pentru fiecare romând.Școli primare se vor înființa în toate comunele”. Tot el, Ioan Maiorescu, a propus încă din 1860 să se înființeze, în toate orașele, școli de fete.

A murit, în data de 24 august 1864, la varsta de numai 54 de ani, în  București.

Fiul său, Titu Maiorescu,născut la Craiova, i-a dus mai departe opera culturală.

Închei acest episod  cu vobele spuse elevilor de Ion Maiorescu și scrise pe soclul care îi susține bustul:”Eu, frate, încă am văzut multe, şi în toate aceste multe m-am convins că noi, fără carte, aici, în ţara aceasta, şi mai departe, în ţările acelea locuite de Români, multă viaţă nu vom avea. Am fost şi eu în ţările Apusului, şi, apoi, fost-am şi la Viena, şi pe acolo, pretutindeni, am înţeles că nimic alt nu întăreşte şi nu împodobeşte viaţa omului şi, deci, viaţa poporului mai mult ca învăţătura, ştiinţa şi artele”.

Pof.dr.ing. Gheorghe Manolea

Președinte Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii –CRIFST Filiala Craiova

http://gheorghe.manolea.ro