Un sibian şi un ieşean schimbă prezentul întregii omeniri. Povestea celor doi români care lucrează la NASA

Sunt doi ingineri de top pe care Agenţia Spaţială Americană i-a recrutat tocmai pentru că sunt excepţionali. Unul e sibian şi s-a ocupat de propulsia celebrelor sonde Voyager, trimise în cosmos încă din anii 70, iar celălalt este un ieşean care controlează maşinăriile trimise pe Marte să pregătească o viitoare colonie umană pe Planeta Roșie. Prin munca lor, amândoi sunt departe în viitor şi ne duc şi pe noi acolo, cu fiecare proiect de succes.

Statele Unite ale Americii, 320 de milioane de locuitori, tărâmul tuturor posibilităţilor. De la est la vest, o întreagă naţiune îşi arată măreţia şi aloca cei mai mulţi bani din lume pentru crearea de tehnologie avansată. Sunt proiecte menite să ajute omenirea şi care să ne ducă pe alte Planete.

2% din PIB-ul americanilor merge anual la NASA, agenţia spaţială care adună cei mai iscusiţi cercetători de pe Pământ, mii de specialişti care îşi pun mintea la contribuţie pentru ca omenirea să poată cuceri spaţiul. NASA adună încă din secolul trecut elita inteligenţei mapamondului: americanii au păşit pe Lună şi tot ei, prin centrul NASA din California, trimit în prezent roboţi în spaţiu, pe Jupiter şi Marte.

De aproape un deceniu, specialiştii de la sediul JPL din Pasadena studiază planeta Rosie cu ajutorul unor maşinării manevrate de pe Pământ. Filmează, fac fotografii, iau probe de sol şi detectează substanţe din diverse zone de pe Marte. Au o misiune clară, sunt trimişi să pregătească terenul pentru o viitoare colonie umană, iar sosirea omului ar putea avea loc în următorii 50 de ani. Din centrul de la NASA, primim explicaţii în limba română.

Iulian Bloșiu, inginer specialist la NASA: “Pentru ca un om să ajungă pe suprafaţa acestei planete sau lună trebuie să creăm infrastructura”.

Îl cheamă Iulian Bloșiu şi e un român care trăieşte cu mult în viitor, un roman care la 73 de ani munceşte într-un loc care de zeci de ani transformă domeniul science fiction în realitate.

Iulian Bloșiu are marele merit de a fi făcut parte din echipa care a trimis Sondele Voyager 1 şi 2, în 1977, în spaţiu. Lucrează şi în prezent la un laborator din cadrul NASA, care s-a ocupat de soluţiile pentru propulsia sondelor prin univers.

E as în motoare bazate pe energia plutoniului, într-un loc în care lucruri neimaginate de oameni se întâmplă cu finanțări, ce-i drept generoase.

Descurcăreţ, ca orice român, inginerul a fost pasionat şi de arhitectură. Singur şi-a proiectat casa în care locuieşte cu soţia sa, într-un cartier situat la doi paşi de Institutul Californian de Tehnologie, pe care l-a absolvit în anii 70. Soţia sa e tot românca şi au trăit o perioadă la Iaşi. Acolo li s-a născut şi băiatul, între timp ajuns medic în America.

Ea e arheolog, el trimite sonde în spaţiu. Şi, deşi sunt plecaţi de aproape o jumătate de veac din România, încă simt româneşte. Compara robotică de la NASA cu poezia eminesciană.

Iulian Bloșiu: ”Ştiţi cum spunea Eminescu în Luceafărul? Voyager e ca Luceafărul.”

În 2017 NASA a sarbatorit fix 40 de ani de când cele 2 sonde ale misiunii circulă prin Univers. Românul a fost premiat pentru că bateria gândită de el şi echipa sa, pe bază de plutoniu, încă mai are puterea să asigure transmiterea de informaţii, la 4 decenii de la punerea în funcţiune.

Voyager va continua apoi să plutească prin Univers, în speranţa că alte civilizaţii extraterestre o vor găsi. Are la bord un computer, cu multe date despre omenire.

Şi mai conţine ceva: “In spatele plăcuței este un shred termic pe care este scris numele celor care au lucrat, şi printre ele e şi numele meu”.

Ascultând tot ce a făcut în trecut, nu pare că trăieşte în viitor, ci în viitorul viitorului. Mai ales când te gândeşti că ia în calcul desoperiri la limita imaginaţiei în următoarea sută de ani.

Până la noi descoperiri din Univers, îl uimesc şi îl îngrijorează puţin inteligența artificială şi roboţii care încep să se dezvolte aici, jos, pe pământ.

Iulian Bloșiu e din Mediaş, judeţul Sibiu, acolo a copilărit împreună cu cea care i-a devenit soţie, şi, împreună au mers să facă Facultatea la Iaşi.

Lucrează acum la viitorul omenirii, pentru că în trecut, în copilăria sa, tatăl i-a insuflat pasiunea pentru inginerie, dar şi pentru domeniul spaţial. Îl fascinau poveştile despre celebrul Herman Oberth, unul dintre părinţii fondatori ai rachetei şi astronauticii. În anii 20 i-a fost tatălui profesor la Mediaş.

Acum o sută de ani oamenii doar visau la călătorii printre stele. Astăzi, NASA manevrează roboţi la distanţă. Peste o sută de ani, Planeta s-ar putea transforma în a doua casă a omenirii. La asta contribuie de pe acum un alt cercetător de calibru. Tot român.

Adrian Stoica l-a avut mentor pe Iulian Bloșiu şi în prezent are una dintre cele mai importante funcţii de la Laboratorul JPL al NASA.

Concret, conduce o echipă care face posibilă ghidarea de la mare distanţă a robotului Curiosity, aflat în prezent, în deplasare, cu ordin de serviciu, pe Marte. Adică şi el e un român care trăieşte cu mult în viitor.

E implicat direct în cercetarea care va marca la scară mondială următoarea sută de ani şi ne-a facilitat accesul în zone ale NASA, în care puţină lume poate intra. Cum ar fi un laborator, unde se pregăteşte viitorul robot care va fi trimis la rândul său să culeagă date alături de Curiosity.

Drumul până pe Marte durează 9 luni, aşa că aterizarea acolo poate echivala cu naşterea întregii omeniri pe o nouă Planetă. E încă un vis, pe care romanii Blosiu şi Stoica îl vor transforma în realitate alături de multe alte minţi sclipitoare de la NASA. Roboţii pregastesc marea călătorie care va schimba lumea.

Adrian Stoica, şef departament robotică NASA: “Rolul lui este de a aduna date ştiinţifice şi de a le transmite pe Pământ pentru procesare”.

Şi-a făcut selfie, nu de unul singur, ci tot ghidat de la distanţă, datorită tehnologiei furnizate de echipa condusă de român. Aşa a fost posibil să aflăm şi că exista atmosferă pe planeta Rosie, dar şi că într-un crater uriaş se găseşte multă apă îngheţată. Sau robotul a surprins imagini cu furtuni, tornade, exact cum au loc în zonele deşertice de pe Pământ.

E căsătorit de un an cu un alt cercetător din Agenţie, o specialistă japoneză. Nu au copii, pentru ca amândoi pun munca de cercetare pe primul plan.

Este ieşean şi vine dintr-o familie de economişti, cu tată şi frate, profesori universitari la ASE în Iaşi, iar mama contabila teatrului din oraş. A plecat în 1992 să facă 3 ani Facultatea de Inginerie în Australia şi după absolvire a fost recrutat să îşi facă doctoratul şi mai apoi să lucreze la NASA în America.

Pentru că este foarte bun, a devenit rapid şef de laborator. Îşi aduce aminte cu plăcere de anii copilăriei de la Iaşi, când, după orele de grădiniţă şi şcoală, îşi petrecea toate după amiezele cu mama la serviciu, în culisele de la teatru.

Imaginaţie, îndrăzneală şi multă ştiinţă de carte reprezintă mixul de care a avut nevoie ca să aibă succes la NASA. Asta pretinde la rândul său oricărui fizician sau inginer, care ar dori să vină să lucreze în domeniu. Iar cercetarea la NASA mai presupune ceva.

Adrian Stoica, cercetător NASA: “Când nu dorm muncesc, nu? Deci ştiu eu? 14 ore pe zi.”

El deja lucrează în viitor şi la fel ca el şi românii următorului secol vor fi nevoiţi să se adapteze la stres într-o lume în care suntem de pe acum asaltaţi de tehnologie, de informaţii multiple în era digitală.

Ne vom stresa mai mult, dar vom avea şi tehnologii care să ne ajute, susţin oamenii de la NASA.

Despre Adrian Stoica, presa americană a scris că a inventat o metodă de identificare a persoanei din satelit, cu ajutorul umbrei şi al mişcărilor umbrei. Aşa ar fi fost identificat teroristul numărul 1 – Oasama Bin Laden, însă despre proiecte cu caracter militar evită să vorbească.

Ne-a dezvăluit că lucrează la o cască a viitorului, care să ne facă mai informaţi şi poate mai deştepţi, peste noapte, o descoperire ce ar putea fi brevatata şi dezvoltată la scară largă în următorii zeci de ani.

Adrian Stoica: “Cum ar fi să te culci noaptea şi să te trezeşti că ai citit două cărţi… Cred că se poate..”

Românii de la NASA au imaginaţie şi le place să rişte în ştiinţă, în căutarea unor rezultate remarcabile. La fel s-a întâmplat la NASA şi în trecut, când mulţi alţi specialişti au făcut descoperiri ce astăzi ne facilitează traiul de zi cu zi. E o cercetare mondială, care îi “atinge” şi pe români.

Şi pe Adrian Stoica şi pe Iulian Bloșiu robotica şi cercetarea la NASA pare că îi teleportează rapid, în timp, în următoarea sută de ani, în care românii îşi vor găsi locul atât pe Pământ, cât şi pe alte planete cu ajutor robotizat.

Prin viitorul în care sunt ei, cei doi români schimbă deja prezentul întregii omeniri. Un sibian şi un ieşean concep la NASA tehnologiile care să ne poarte prin Univers în următoarea sută de ani, dar şi aparatura care o să ne simplifice viaţa pe Pământ.

România e reprezentată cu brio în elita cercetării spaţiale mondiale, acolo unde se caută doar cei mai buni dintre cei mai buni.

sursa:stirileprotv.ro