Une bataille de jeu

Trăim vremuri grele, trecem prin perioade dificile, când nu mai merge nimic, totul scârțâie din temelii, ne ducem de râpă. Și asta nu neapărat la noi, la români, ci peste tot, în toată lumea. Lumea, omenirea a luat-o razna! Și nici nu mă gândesc acum la încălzirea globală, la stratul de ozon sau la alimentația nesănătoasă. Las deoparte problemele de zi cu zi, frământările savanților și bursa de la New York. Nu mă îngrijorează nici măcar topirea ghețarilor și gunoaiele de prin oceane.

Pe mine mă alarmează, mă consternează, mă ucide neglijența, nepăsarea, neimplicarea constructorilor de mașini, situația în care se află, la nivel mondial, industria automobilistică. Cum, adică, să te ții tu de la toate plăcerile vieții, să mănânci, ca pe vremuri, iaurt cu pâine, să aduni ban pe ban, să strângi, din toată sărăcia ta, 40, 50 000 de euro, ca să-ți iei o amărâtă de mașină și, când ți-e lumea mai dragă, să te lase-n drum?! Mașină nouă, în țiplă, toate opțiunile, toate accesoriile, se oprește-n fix în buricul orașului.

Uitați-vă și dați-mi dreptate! Uitați-vă prin marile orașe! Prin zonele centrale și ultracentrale! Peste tot! Peste tot, mașini cu avariile pornite, în tot locul mașini, care de care mai arătoase, tolănite pe trotuare, prin piețe, pe lângă marile magazine, prin parcuri și grădini publice! Firesc, proprietarul, complet demoralizat, se dă jos din rablă și când revine, după două-trei ore de disperare, minunea lui Dumnezeu: tinicheaua pornește! Sunt așa de prost făcute mașinile astea scumpe, se opresc așa de des în mijlocul potecii încât nici polițiștii de la Rutieră nu au ce să le facă. Se uită, salută și trec mai departe!… Ce să le facă, să le-mpingă? Ferească sfântul!

Am văzut astfel de mașini, cică de lux, și fără semnalizare. Deloc-deloc. Nici pe stânga, nici pe dreapta. Unele nu au nici măcar lumini! Escrocherie curată, jaf la drumul mare: au vândut mașina fără becuri! Ce să mai vorbim de centurile de siguranță… N-au!

Și dacă te uiți la proprietarii lor, par oameni de treabă: bine făcuți, bine hrăniți, ochelari de soare atârnați pe ceafă, hăinuțe de firmă, pantofi de piele. Degeaba! I-au păcălit dealerii: le-au vândut mașinile oloage, incomplete, neterminate.

Eu, unul, dacă aș fi în locul lor, le-aș da telefon ălora de la firma producătoare: bă, veniți de vă luați fierotenia de pe spațiul verde și dați-mi banii înapoi! Aș suna la 112, aș chema Protecția Consumatorului, aș intra în greva foamei în semn de protest. Cu așa constructori de automobile, inconștienți și iresponsabili, nu se mai poate. C’est une bataille de jeu! N’est pas? Sau naș-pa?