(Video) Personalitatea zilei: Gheorghe Zamfir!

Gheorghe Zamfir (n. 6 aprilie 1941, Găești, Județul Dâmbovița) este un naist virtuoz și compozitor român. Exprimându-se artistic printr-un instrument aproape uitat (naiul, numit și fluierul lui Pan), reușește să cucerească aplauzele întregii planete. Modifică forma, construcția și tehnica naiului, lărgindu-i considerabil paleta de interpretare. Introduce naiul în toate stilurile și genurile muzicale, revoluționând sunetul la scară universală și aducând naiul în atenția publicului modern.

Pe lângă prestigioasa carieră de muzician, se manifestă ca artist și în domeniul literar și al artelor plastice, publicând versuri, eseuri și o carte autobiografică și expunând picturi proprii în țară și în străinătate.

Încă din copilărie, Gheorghe Zamfir a fost atras de muzica lăutarilor, iar una dintre dorințele sale era să cânte la acordeon cu taraful de țigani. În 1955, la 14 ani, tatăl său l-a inscris la Școala de muzică din București (astăzi Liceul de Muzică Dinu Lipatti), cu intenția de a studia acordeonul; a fost acceptat, însă, la clasa de nai a profesorului Fănică Luca, demonstrând o abilitate extraordinară pentru acest instrument.

În 1961, după bacalaureat, Gheorghe Zamfir se înscrie la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu , pe care îl absolvă cu o dublă specializare, în Pedagogie și în Dirijorat pentru cor și orchestră.

Îndrăgostit iremediabil de acest instrument, artistul aduce schimbări inovatoare naiului tradițional românesc de 20 de tuburi, înlocuindu-l cu noi variante conținând succesiv 22, 25, 28 și 30 de tuburi, reușind, astfel, să interpreteze la nai doine, cântece de leagăn și bocete. Își asamblează singur naiurile, din lemn de bambus, și le acordează cu ajutorul unei mici cantități de miere de albine introdusă în tuburi. În 2003 confecționează naiul numit Gigantul, având 42 de tuburi, 1,35 m înălțime și 1,2 m lățime.

O prima recunoaștere a maiestriei sale vine în 1959, când obține Premiul I și titlul de laureat pe țară, și cand înregistrează primele compoziții proprii în stil folcloric, cu Orchestra Populară a Radiodifuziunii. Devine cunoscut publicului larg după ce este descoperit de etnomuzicologul elvețian Marcel Cellier, care studia muzica populară românească în anii ’60. Ca student, în perioada 1961-1966 călătorește în multe țări europene și câștigă numeroase premii în competiții internaționale.

În perioada 1966–1969 este dirijor al Ansamblului folcloric Ciocârlia din București. În 1966 scoate primul său disc cu casa de discuri Electrecord, care cuprinde compoziții proprii în cel mai autentic spirit popular, printre care și faimoasele sale piese: Doina de Jale și Doina ca de la Vișina. Intreprinde primele turnee în Germania de Vest, Elveția, URSS și China unde obține succese impresionante.

În 1970 înființează propriul său Taraf concertistic, cu care susține, în 1971, 45 de reprezentații la teatrul de la Gaîté – Montparnasse din Paris, folosind pentru prima oară cele patru naiuri (soprano, alto, tenor și bas) create de el însuși.

Reprezentațiile sale se bucură de un succes fulminant. Este invitat să susțină concerte, în diferite ocazii, de nenumărați șefi de state și personalități, printre care împărăteasa Japoniei, președintele Columbiei și Papa Ioan Paul al II-lea. Primește nenumărate premii și distincții.

În 1974 compune Misa pentru Pace, pentru nai, cor, orgă și orchestră, pe care o înregistrează la București cu Orchestra Națională Radio și Corul Madrigal. Single-ul său “Eté d’amour” devine unul dintre hiturile cele mai apreciate ale anului 1976.

Urmează Păstorul Singuratic, al doilea hit european al său, la care colaborează cu compozitorul și dirijorul german James Last.
După o carieră muzicală de succes, în 1982, în plin comunism, artistul român dedică un concert lui Dumnezeu. Cade în dizgrația cuplului Ceaușescu. Este nevoit să plece în exil.

„Urlând de durere, cu inima sfâșiată în bucăți, am luat drumul exilului, în luna martie 1982, cu două valize și cu naiurile la spinare. Pașaportul mi l-a băgat în buzunar fostul ministru de Externe, Ștefan Andrei, care mi-a spus: „Pleci și nu te mai întorci. Altfel, Ceaușescu te omoară!”.

Cariera sa continuă și în exil, bucurându-se de succes mondial.Lanseaza discuri pe piata americana, compune rapsodii, concerte pentru nai si orchestra. Între 1988-1990 este primit de trei ori la Vatican. Este primul muzician care a cântat în timpul Misei private a Papei Ioan Paul al II-lea. În domeniul cinematografiei, participă la compunerea coloanei sonore a unor filme, printre care Once Upon a Time in America, al regizorului Sergio Leone, Karate Kid sau Kill Bill.

În decursul unei cariere muzicale care depășește 50 de ani, Gheorghe Zamfir a creat peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental și simfonic. Este câștigătorul a 120 de discuri de aur și platină, are peste 190 de discuri înregistrate, și aprox. 120 de milioane de albume vândute. Este singurul artist european care a câștigat două discuri de aur în SUA și singurul artist român care a câștigat un disc de aur în Ungaria.

Sursa: http://eualegromania.ro/2015/11/02/gheorghe-zamfir-artistul-care-a-reusit-sa-cucereasca-aplauzele-intregii-planete/