Străzile Craiovei și numele lor – Gheorghe Țițeica
Publicat de Cosmin Meca, 17 noiembrie 2014, 10:09 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 12:34
Strada Gheorghe Țițeica, din cartierul Rovine, unește strada Nicolae Iorga cu strada Dacia. Vechile case au fost înlocuite de blocuri.Unele dintre ele au fost vopsite de curând și arată foarte bine.Pe fiecare bloc este fixată câte plăcuță cu indicativul acestuia și cu numele străzii așa că un călător, străin de cartier, o găsește ușor. Dar cine a fost Gheorghe Țițeica? Ce l-a legat pe Gheorghe Țițeica de Craiova?
Gheorghe Ţiţeica s-a născut pe data16 octombrie 1873 în oraşul Turnu Severin. La vremea aceea, Turnu Severin avea circa 13.000 de locuitori, printre care şi o comunitate germană bine organizată. Oraşul era în plină ascensiune economică datorită înfiinţării Şantierului Naval, în 1852, dar şi statutului de oraş de graniţă cu Vamă activă. Tatăl său era mecanic de vapor.A urmat școala primară în Turnu Severin. I-a impresionat pe profesori prin ușurința cu care învăța, i-a uimit pe adulții din jurul său prin raționamentele logice pe care le făcea când trebuia să dea un răspuns. Părinții au decis ca fiul lor să urmeze liceul la Craiova așa că din toamna anului 1885 până în 1892 a frecventat cursurile Școlii Centrale din Craiova, actualul Liceu ”Carol I”.Și aici s-a remarcat prin logica cu care își construia raționamentele, în special la matematică. Din bursa de studii ”Eufrosin Poteca” și din meditații a reușit să-și ajute familia, după moartea timpurie a tatălui său. S-a remarcat şi prin iniţiativele pe care le avea pentru organizarea activităţilor desfăşurate de elevi, printre care se numără şi conducerea rubricii de matematică din „Revista şcoalei“, dar şi concertele în care el cânta la vioară. Pasiunea pentru vioară l-a însoţit toată viaţa. Publica sistematic în revistă articole dedicate matematicii, dar şi articole filozofice, studii de critică literară. În 15 iunie 1892 a susţinut examenul de bacalaureat. În acelaşi an a fost admis la Şcoala normală superioară din Bucureşti. Simţea nevoia să abordeze matematica într-o manieră superioară, aşa că s-a înscris şi la Universitate, Facultatea de Ştiinţe, Secţia de matematică. În 1895 a obţinut licenţa în matematică şi a funcţionat ca profesor suplinitor la seminarul teologic „Nifon“ din Bucureşti. A dorit să-și perfecționze gândirea geometrică așa că în 1897 s-a înscris la Şcoala Normală Superioară din Paris. Aci lucrează cu marele geometru Jean Gaston Darboux la teza de doctorat pe care a susţinut-o pe 30 iunie 1899.Se întoarce în țară și, în toamna aceluiași an, i se încredinţează cursul de Calcul diferenţial şi integral la Universitatea din Bucureşti, devenind, un an mai târziu, profesor agregat la catedra de Geometrie analitică şi trigonometrie sferică. Avea 27 de ani.A împletit activitatea didactică cu cea de cercetare, pentru care a avut o adevărată chemare. A definit o nouă clasă de suprafeţe şi o nouă clasă de curbe, cunoscute azi sub numele de „curbele Ţiţeica“, „suprafeţele Ţiţeica“. Este considerat fondatorul geometriei diferenţiale centroafine.Un profesor de excepţie care a scris multe cărţi de referinţă în geometrie: „Geometrie superioară. Suprafeţe riglate“, „Geometria diferenţială proiectivă a reţelelor“.Un fost student spunea: „Lecţiile lui Ţiţeica erau de o desăvârşită artă a pedagogiei. La începutul fiecărei ore de curs, el recapitula ideile principale ale lecţiei anterioare; lecţia predată era completă şi se încheia cu o privire generală; expunerea era logică, clară, precisă, în stil foarte îngrijit, fără să se folosească de nici o notiţă, rezultatele importante erau subliniate prin variaţia intonaţiei; toate calculele se sprijineau pe o puternică intuiţie geometrică“.
A înţeles că menirea unui profesor este să răspândească ştiinţa printre tineri. Aşa că a fondat revista ”Natura” unde a publicat multe articole de cultură generală. Articole despre Arhimede, Galilei dar și despre profesorii săi din facultate.A susținut multe conferințe publice pe aceleași teme de larg interes. A fost preşedinte al „Asociaţiei pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor“, al „Societăţii române de ştiinţe“, al „Societăţii matematice din România“. A fost şi vicepreşedinte al „Societăţii Politehnica“, o asociaţie inginerească înfiinţată cu ocazia inaugurării căii ferate Buzău-Mărăşeşti, prima cale ferată proiectată şi construită de inginerii români. Din 1899 a fost unul dintre „pilonii“ Gazetei matematice.
Pentru meritele sale a fost ales Membru al Academiei Române, iar în 1929 a fost ales Scretar general al acestui înalt for științific. A fost ales membru corespondent al Societăţii de ştiinţe din Maryland – SUA, din Liège- Belgia. În 1934 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Varşovia.Între 1919 şi 1923 a fost decan al Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti.
S-a stins din viaţă pe 5 februarie 1939, în Bucureşti. Avea aproape 66 de ani.
Strada Gheorghe Țițeica, o stradă cu multă verdeață care pare că-și ia hrana din forța spiritului matematicianului Gheorghe Țițeica.
Prof.dr.ing. Gheorghe Manolea
Președinte Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii –CRIFST Filiala Craiova
