Străzile Craiovei și numele lor. Strada Pictor Ion Negulici
Publicat de Cosmin Meca, 24 februarie 2015, 08:14 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 12:34
Strada Pictor Ion Negulici începe din strada Feldioara și se termină la intersecția cu strada Frații Golești. Lungimea ei nu depășește 400 de metri, dar are o frumusețe aparte. Poate și pentru că, venind dinspre strada Frații Golești, ai mereu în față clădirea Bisericii Hârșu. Poate și prezența câtorva brazi te duce cu gândul la un oraș de munte. Și numele Ioan Negulici este legat de brazi și de munte.
Ioan Negulici s-a născut în 1812 la Câmpulung Muscel în familia preotului Dumitrache Negulici care slujea la Biserica Șubești, construită în apropierea cunoscutei Mănăstirii Negru Vodă. Numele bisericii vine de la citorii ei, breasla negustorilor de șube. Acum, în această zonă este strada Negulici, iar pe casa de la nr. 10 este montată o placă memorială prin care vizitatorilor, dar și localnicilor, li se aduce aminte că acolo s-a născut Pictorul Ioan Negulici, participant activ la Revoluția de la 1848. De altfel, muscelenii au avut grijă ca existența lui Ioan Negulici să fie marcată consistent. Bustul său este amplasat în Grădina Publică, iar potretul lui Ioan Negulici tronează la Muzeul Municipal de Istorie. În 1960 eram elev în clasa a VI-a. Atunci am fost într-o tabără școlară la Câmpulung Muscel. Am fost cazați la internatul Școlii normale din Câmpulung. În fiecare zi vizitam câte o bucățică din oraș. Multe imagini mi-au rămas întimpărite în minte din vrema aceea.
Când Ioan Negulici avea 10 ani, adică în 1822, zugravul Șerban a înființat o școală de zugravi pentru icoane la care au învățat taina picturii atât copiii acestuia, cât și Ioan Negulici. Și-a continuat studiile la București, la „Școala de arte decorative” înființată de Ana Rosetti, și la Iași, cu Niccolò Livaditti . În 1834, când avea 22 de ani, a plecat la Paris unde ia lecții de la pictorul Leon Cognet. Trebuie spus că a plecat la Paris cu Vasile Alecsandri, cu Alexandru Ioan Cuza și cu Nicolae Docan. La Paris a locuit împreună cu fraţii Goleşti. S-a reîntors în țară după trei ani, în 1837, și se face repede remarcat atât datorită talentului său, dar și a bogatei culturi, inclusiv cunoașterea câtorva limbi străine precum și prin implicarea sa în campania de culturalizare a poporului român susținută de Ion Heliade Rădulescu prin ziarul „Curierul românesc”. A publicat traduceri, a elaborat un dicționar de neologisme. Le-a ilustrat cu desene și gravuri proprii. A tradus „Călătoriile lui Guliver” . Le-a ilustrat cu copii după gravurile lui Grandville.
S-a remarcat ca portretist atât prin personalitățile pictate cât și prin modul în care a reușit să le caracterizeze din punct de vedere fizic, psihologic și social. Ioan Negulici l-a pictat pe Nicolae Bălcescu, pe Cezar Boliac, pe Vasile Alecsandri, Ion Heliade Rădulescu, Cristian Tell și pe mulți alți revoluționari de la 1848. Este cunoscut și prin câteva acuarele printre care „Femeia în albastru”. Când se vorbește despre pictorul Ioan Negulici, se aduce în discuție și tabloul „Vedere din Câmpulung”.
Ioan Negulici a rămas în istoria neamului și prin participarea lui activă la Revoluția de la 1848.Guvernul provizoriu îl numește, în 23 iunie 1848, Prefect al județului Prahova. Ordinul , semnat de Nicoale Golescu, Ministrul Treburilor din Lăuntru, apunea : „Domnule, am onoarea a-ți face cunoscut că te-am orânduit administrator al județului Prahova. Ești rugat ca fără întârziere să te grăbești a pleca la postul ce ți se încredințează și, spre a ține liniștea și buna orânduială, să întocmești de îndată guardia națională, asemănat instrucțiunilor ce ți se alătură pentru aceasta”. Deși a îndeplinit această funcție un timp scurt, a rămas în memoria prahovenilor. Dovada este bustul lui Ion Negulici, plasat în apropierea Teatrului Municipal din Ploiești și unde a existat și o placă memorială pe care scria : „În această casă a funcționat, în calitate de prefect al județului Prahova în timpul Revoluției de la 1848, pictorul revoluţionar I.D. Negulici 1812-1851”.
Revoluția de la 1848 a fost înfrântă ,iar actorii ei au fost oligați să plece în exil.Ioan Negulici a fost prins de turci și închis la Brusa, în Turcia. A mai pictat. A mai pictat puțin. La 5 aprilie 1851 a murit.
Pe strada Pictor Ion Negulici din Craiova au fost construite, destul de recent, două case care au câte un cerdac din lemn așa cum au și casele din Câmpulung Muscel. Desigur este o pură întâmplare dar brazii, cerdacurile din lemn, prezența Bisericii Hârșu, învecinarea cu strada Frații Golești, împreună cu numele străzii creează o atmosferă specială care te îndeamnă să-ți aduci aminte de Câmpulung Muscel și de spiritul novator care a însuflețit generația de la 1848.
Prof. dr. ing. Gheorghe Manolea
Președinte Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii –CRIFST Filiala Craiova
