Valentin Iordache
Publicat de Cosmin Meca, 11 iunie 2015, 11:00 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 20:36
Valentin Iordache, care locuieşte acum la Orşova, a făcut sarea şi piperul gazetei „Academia Caţavencu” în anii 1992-1993, publicând seria „Le Mitocain Roumain”. În 2006, volumul „Epsitaxis la hamsii” (Editura MJM Craiova) obţine trofeul anual al celui mai bun album BD românesc. Autor a peste 100 de poveşti în benzi desenate, este o legendă vie a grupului Banda Desenată Craioveană.
foto: Marian Mirescu
Despre linii simple şi adînci
L-am cunoscut prin anii ’80 cînd, printr-o conjunctură deloc întîmplătoare, ne întîlnisem, asemeni legendarilor muşchetari, o mînă de “bolnavi” ai benzilor desenate. De departe, subţirelul Valentin îmbrăca formele fine ale lui Aramis, dar Banda Desenată e întotdeauna înşelătoare în numai două planuri, aşa încît, atunci cînd se mişca, eroul nostru căpăta ceva din stîngăcia lui Monsieur Hulot. Şi comportamentul său era derutant. Aerul lui de seriozitate se destrăma ca o pînză putredă atunci cînd îi citeai BD-urile, halucinante prin umorul debordant. “Herta, fata cu ochii de aur” sau “Cel mai mult micului Johann îi plăceau stelele” făceau furori în micuţa noastră comunitate şi ni se părea de neînţeles indiferenţa unor almanahuri ale vremurilor în a-i respinge creaţiile. Dar ce conta că nu era publicat?! Valentin desena pentru propria-i plăcere (şi a noastră, judecînd după încrederea cu care ne trimitea originalele tocmai de la Orşova!), sculîndu-se cu noaptea în cap pentru o oră de creaţie înainte de a pleca la serviciu. Iar dacă timpul a deschis în ’89 o portiţă spre viitor, BD-istul nostru a deschis o fereastră către trecut şi dintr-o dată burleştile “Ştiaţi că…” au fost înlocuite cu “Le Mitocain roumain”, cu “Sfîntă dictatură proletară” sau “Cîntecul lui Foaie verde”. Cîtă vervă, cît umor, dar dincolo de cele cîteva linii simple trasate de mîna sigură a lui Valentin se ţes adevărate poveşti despre destin şi împlinire, despre viaţă şi moarte. Sună pompos? La Valentin pomposul are ceva din firescul secolului trecut. Citiţi “Halta din Strehaia” şi veţi descoperi Marquez-ul român. Al nostru, al oltenilor.
Viorel Pîrligras
sursa și foto: Marian Mirescu
