Mihai Eminescu – omul esenţelor elementare, cufundat în atemporalitate
Publicat de Cosmin Meca, 9 noiembrie 2015, 09:00 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 20:05
Cum să nu-l recunoaştem ori măcar să-l invocăm, atâta timp cât românii au trăit frământaţi de ideea întâlnirii cu prima treaptă care duce către… „Luceafăr”?
Dacă locul naşterii mamei a fost Joldeşti…
Naşterea şi botezul trimit la Botoşani…
Oamenii din Ipoteşti – deoportivă intelectualii care au alcătuit sau alcătuiesc viaţa „Centrului Naţional de Studii” – ştiu ce înseamnă „să stai pe unde a colindat Eminescu”…
Iar, „(…)atunci când spui Cernăuţi, rosteşti Eminescu”…
Ne reamintim cum şi prin ce împrejurări a ajuns Eminescu în capitala Austriei…
Ilustrul poet a ajutat basarabenii să supravieţuiască…
Eminescu a fost şi este susceptibil de a fi privit din foarte multe puncte de observaţie … Astăzi, unii merg cu demitizarea lui până acolo încât identifică tot felul de puncte mai puţin seducătoare din viaţă şi comportament, conturându-i un portret care nu seamănă cu fotografia din tinereţe. Pentru ceilalți, Eminescu a rămas omul „pământului nostru”, al esenţelor elementare, cufundat într-un soi de atemporalitate, aproape dizolvându-se în cosmos, în natură şi într-o istorie impermeabilă la modernitate.
[jwplayer mediaid=”178506″]
