Ion Andreescu – pictorul care a orientat definitiv arta românească
Publicat de Cosmin Meca, 16 decembrie 2015, 12:19 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 20:05
Născut într-o familie înstărită din Bucureştii anului 1850, Ion Andreescu a avut o copilărie fără griji, alături de cei şase fraţi. Datorită tatălui, proprietar de han în mahalaua Staicului, a beneficiat de educaţie, fiind înscris la pensionul particular al lui Andreas Apostolas, urmând apoi gimnaziul Lazăr şi Colegiul „Sfântu Sava”.
În 1869, la îndemnul profesorului de desen C. I. Stăncescu, Andreescu se înscrie la recent înfiinţata Şcoală de Belle Arte, urmând apoi cursurile Şcolii de Arte din Bucureşti, condusă de Theodor Aman.
Din păcate, trei ani mai târziu este nevoit să muncească pentru a se întreţine. Tatăl lui, bolnav, nu se mai putea ocupa de afacerea familiei a cărei situaţie financiară devenise precară.
Andreescu ocupă funcţia de profesor la Seminarul episcopal din Buzău, dar visează să studieze picture la Paris şi Barbizon.
Orăşelul de provincie îi oferă peisaje pe care le surprinde în tablouri precum Stejarul, Stanci si mesteceni, Padure de fagi. Acestea, împreună cu portretele şi naturile statice din acea perioadă îi aduc recunoaştere în rândul artiştilor, dar şi al colecţionarilor din acea vreme.
Într-o convorbire cu Barbu Delavrancea, pictorul G. D. Mirea afirma despre peisajele de început: „Andreescu, în peisaj, a început cu ceea ce alți artiști abia pot uneori să sfârșească.”
În 1878, cu banii adunaţi din vânzarea de tablouri şi cu salariul luat pe trei luni în avans, ajunge, în sfârşit, la Paris.
La scurt timp este admis la Salonul Oficial, unde expune doua tablouri, alaturi de nume consacrate ale picturii impresioniste franceze: Claude Monet, Auguste Renoir sau Edouard Manet.
[jwplayer mediaid=”187964″]
