Ion Agârbiceanu

Ion Agârbiceanu (12.09.1882, Cenade, comitatul Alba de Jos – 28.05.1963, Cluj) – scriitor, ziarist şi prozator român, adept al semănătorismului, membru în Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania, parlamentar (în 1919, apoi în 1922 – 1926), vicepreşedinte al Senatului, academician, canonic şi protopop unit al Clujului.
Studii gimnaziale la Blaj (1892 – 1900), superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900 – 1904)
Din 1901 – 1902, începe să colaboreze cu poezii la ?Tribuna? din Sibiu, ?Gazeta Transilvaniei? (Braşov), ?Familia? (Oradea), ?Drapelul? (Lugoj). În anul 1903 începe colaborarea la revista ?Sămănătorul? cu Legendă în versuri.
1905 – Spre sfârşitul anului, revista Luceafărul îi tipăreşte primul său volum de schiţe şi povestiri intitulat De la ţară.
După 1918 a fost director al ziarului ?Patria? din Cluj (1919 – 1927), apoi al ziarului ?Tribuna? din Cluj (1938 – 1940).
A fost membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al Astrei şi secretar general al secţiilor literare-ştiinţifice ale Astrei (1925 – 1940).
Membru corespondent al Academiei Române în 1919, apoi membru titular al aceleiaşi Academii în 1955 la Secţia de ştiinţe istorice, ştiinţa limbii, literatură şi artă.
Membru în Comitetul de conducere al Societăţii Scriitorilor şi preşedinte al Sindicatului presei române din Ardeal şi Banat (începând cu 1921).
Premiul naţional pentru proză în 1927, Ordinul Muncii, pentru merite deosebite ?în domeniul creaţiei literare?, în 1954, Ordinul Steaua Republicii clasa I în 1962.

[sc_embed_player fileurl=”http://www.radiocraiova.ro/vocea/1/Ion%20Agarbiceanu.mp3″]