Evenimente

Alaiul Căluşului Oltenesc, ediţia a XVIII – a

În Duminica Rusaliilor începând cu ora 9:30, are loc Alaiul Căluşului Oltenesc, ediţia a XVIII – a

Published

8 ani ago

15/06/2016

Liviu Goga

Consiliul Judeţean Dolj şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj, cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului Local Municipal Craiova organizează în Duminica Rusaliilor, 19 iunie 2016, începând cu ora 9:30, Alaiul Căluşului Oltenesc, ediţia a XVIII – a.

120 de căluşari, reuniţi în zece cete din judeţele Dolj, Olt şi Braşov se vor întâlni în Piaţa Mihai Viteazu pentru hora tradiţională, apoi vor pleca în alai pe străzile Unirii, Lipscani şi vor poposi în Centrul vechi unde vor prezenta craiovenilor dansul ritualic. Participă cete de căluşari din Dolj: Coţofenii din Dos (sat Potmelţu), Dăbuleni, Giurgiţa, Goeşti, Podari, Sopot (sat Pietroaia), Şimnicu de Sus (sat Leşile), Ciupercenii Noi; ceata de la Codlea – judeţul Braşov şi căluşarii de la Caracal – Olt.

Vă poftim pe toţi să ne lăsăm vrăjiţi de această…Poveste!

“An de an, în săptămâna Rusaliilor, judeţul Dolj trăieşte din plin bucuria tradiţionalei întâlniri a cetelor de căluşari prin satele sale, dar şi la oraş unde, pe străzi, în pieţe şi târguri, căluşarii însoţiţi de clinchete de clopoţei şi strigătul inconfundabil de “hălăişa” împart pelin şi voie bună, dar şi speranţa că răul ne va ocoli în toate.” (prof. Nicolae Dumitru)

„Jocurile jucate de căluşari erau Floricica, Frumuşica, Crăiţele, Sârba din Căluş, Calul, Boiereasca. Căluşul se juca în gospodăriile în care erau primiţi. În timpul jocului, mutul (gogoriţa) se lua după copii, după fete . Gogoriţa avea un butoi în care strângea vin şi o prăjină mare cu care umbla la cârnaţii atârnaţi la streaşina casei, sub polată. Când jucau Calul, crăiţa fura ciomagul unuia dintre căluşari. Atunci se ciocneau bâtele, jucătorul era pedepsit pentru pierderea ciomagului. La Boierească se prindeau în joc şi crăiţa şi gogoriţa” – Cetate;

„Înaintea începerii jocului se ciocneau bâtele” – Gogoşu;

„Jocul cel mai important era Hora Căluşului” – Valea Stanciului.

(Ion Ghinoiu – „Căluşul” – istorie şi documente, Slatina 2003)