Destinații de week-end: Cheile Oltețului și Peștera Polovragi
Publicat de Cosmin Meca, 29 iulie 2016, 11:00
Cheile Oltețului (150 ha) sunt dezvoltate fără întrerupere pe circa 4 km, însă spectaculozitatea lor crește în amonte de peștera Polovragi, de unde lățimea văii nu depășește 50 m, iar diferența de nivel pe pereții cheilor ajung la peste 300 m. Sunt vizitabile până la limita superioară în amonte, pe aici trecând un drum spre Lacul
Gălbenel. În apele de munte, cel mai răspândit pește este păstrăvul (auriu și indigen), urmat de lipan și boiștean, iar in apele din depresiune: mreana, zglaveica si grindeiul. Zona a fost declarată, printr-o lege din anul 2000, arie naturală protejată de interes național.Pe aceste plaiuri, odinioara sălbatice,trece o șosea forestieră, de la Polovragi spre izvoarele Oltețului, până la poalele Negovanului (19 km). În această zonă, au fost identificate 405 specii de plante vasculare, dintre care: pedicuța, ruginița, jneapănul, cărpinița, alunul verde, ciuboțica cucului, piciorul cocoșului, crinul pestriț, clopoțelul, smardarul, afinul, colțișorul, omagul și altele. De asemenea, s-au gasit specii rare precum: lăcrămița, parachemița, cornutul, gușa porumbelului, nemțișorul, panseluța de munte, inul galben de Banat, vinetele purpurii și ghiocelul.
Mănăstirea Polovragi. Este un monument de arta feudală, situat la intrarea în Cheile Oltețului, la poalele Muntelui Piatra Polovragilor. Mănăstirea Polovragi este ctitorită în
jurul anului 1505, de către Radu Comisul și Pătru Spătaru, fiii marelui boier Danciu Zamona. Actuala biserică este ridicată din 1643 de logofătul Danciu Pârăianu sub domnia lui Matei Basarab. Biserica are hramul Adormirea Maicii Domnului și este construită în stil bizantin. Împrejurul mănăstirii se poate vedea o splendidă pădure de castani cu fructe comestibile. De la început, în Mănăstirea Polovragi au viețuit călugări. În 1968, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât transformarea acesteia în lăcaș pentru călugărițe.
Intrarea în Peștera Polovragi se află în Cheile Oltețului, deasupra râului ce desparte Munții Căpățânei de Munții Parâng. Legenda locului spune că liderul spiritual al geto-dacilor, Zalmoxe, ar fi locuit în Peștera Polovragi. Tot aici, vracii prelucrau o planta rară,
numită polovragă, folosită ca remediu împotriva bolilor. Este posibil ca denumirea localității și implicit a peșterii și mănăstirii, să fie de origine dacică, referindu-se la credința lor religioasă sau la practicile medicale din viața lor.
Alt mit ar fi că ieşirea din peşteră se află tocmai în Transilvania. Deocamdată lungimea acestei peşteri atinge 10 km şi cercetările continuă. Unul dintre miturile străjuite de localnicii din Polovragi este cel al aurului dacic ascuns în peştera lui Zamolxis. Faptul că 
nu a fost găsit nu e întâmplător pentru că, spune legenda, Zamolxis ar fi rostit un blestem, denumit „blestemul aurului”, pentru toți lacomii care vor să-i fure comoara. Acest blestem spune că vor rămâne pe veci în întunericul peșterii cei ce vin cu gând rău și cei care vor să caute comoara. O altă legendă spune că în această peșteră există un portal care se deschide o singură dată pe an, și că portalul duce spre alta lumi, în noaptea de Înviere. Cei ce trec prin portal pot rămâne pe lumea cealaltă, pe vecie. Locul unde se află portalul este o prăpastie adâncă, peste care nu poți trece în mod normal, însă în noaptea 
de Paște, peste prăpastie se lasă un nor de ceață și fum și se formează o punte care duce în altă dimensiune.
Culorile formațiunilor dau numele salilor si din aval spre amonte întâlnim Bolta însângerată, Camera Albă, Sala Divină, iar istoria locului se dovedește a fi bine reprezentată în peștera. Astfel, formațiunii ce poartă numele de scaunul lui Zamolxe, ii corespunde la suprafața, la 350 de metri deasupra tavanului peșterii, Cetatea Dacică de la Polovragi. Cuptoarelor folosite pentru prepararea plantei polovragă li se alătură rădăcina plantei, încrustată în calcar, iar sutelor de ani de refugiu în peșteră al localnicilor, călugărilor și vracilor le stă mărturie o pictură simbolizând moartea.
