Panica creată de introducerea primului tramvai electric în Bucureşti. Avea culoarea verde. Circulă şi astăzi tot pe acelaşi traseu
Publicat de Cosmin Meca, 9 decembrie 2016, 10:18
La 9 decembrie 1894 pe strazile Bucureştiului a început să circule primul tramvai electric (purtând numarul 14), de la Cotroceni la Obor.
Primele tramvaie, cele trase de cai, au apărut la New York în 1859. În Europa ajung în 1860, în Anglia şi Belgia şi în 1865 în Franţa. În Bucureşti, tramvaiul îşi face pentru prima dată simţită prezenţa în anul 1868. La 24 iulie în acel an, Consiliul comunal primea o cerere din partea cavalerului de Gyra prin care i se propunea primăriei înfiinţarea unui “drum de fier american”. Nu s-a ajuns la niciun acord.
Pe la 1871, o societate englezească a obţinut autorizaţia de a-şi instala pe unele străzi linii de fier pe care urmau să circule tramvaiele lor trase de cai. Primăria a semnat actul de concesiune nr. 6495 din 3/15 iulie prin care unui anume Harry Hubert de Mervee Slade i se dădea drept de construcţie şi exploatare vreme de 45 de ani pentru un drum de fier. Anul următor, în primăvară, bucureştenii descopereau cu uimire primele tramvaie care erau de culoare galbenă şi aveau înscris pe ele The Bukarest Tramways.
Cele trei linii instalate circulau pe următoarele trasee, după cum urmează: 1) Bariera Mogoşoaiei – Calea Moşilor (prin str. Fântânei, Teatrul Naţional, Sf. Gheorghe, Hotel Atena, str. Romană); 2) Şoseaua Bonaparte – Calea Călăraşi (via Şcoala Comercială, Sfântu Gheorghe); 3) Sfântu Gheorghe – Calea Văcăreşti, potrivit descopera.ro.
Primul tramvai electric de la noi, avea culoarea verde, purta numărul 14 şi circula de la Cotroceni la Obor, străbătând oraşul de la est la vest. Existau 8 vagoane cu motor şi opt remorci.
Pe la 1890, municipalitatea mai acorda unei societăţi belgiano-olandeze, dreptul de a înfiinţa şi exploata patru linii de tramvai cu cai şi o linie de tramvaie electrice. În acest scop s-a construit la Grozăveşti, pe un teren donat de primărie şi aflat pe malul Dâmboviţei, o uzină electrică. După îndelungi tergiversări legate de modul în care trebuiau amplasate cablurile de curent, (subteran, ori pe stâlpi) linia electrică a fost terminată abia în 1893.
La 9 decembrie 1894 se consideră că s-ar fi dat în folosinţă primul tramvai electric. La început capătul de linie de la Obor se afla la Şcoala Iancului, apoi linia s-a tot prelungit până la Mătăsari, apoi la Agricultori, pentru a ajunge în final la bariera Pantelimon. Chiar şi astăzi după mai bine de un secol, linia tramvaiului 14, cu unele mici excepţii, respectă o parte din acest traseu. Dar să vedem ce itinerariu străbătea tramvaiul 14: Pleca de la Uzina Electrică, mergea pe Splaiul Independenţei, trecea Dâmboviţa pe Podul Domniţa Maria, traversa Bulevardul Regina Elisabeta via Splaiul Gării Centrale şi îşi continuă drumul pe bulevardele Academiei, Carol I şi Pache Protopopescu.
Au existat numeroase voci împotriva introducerii tramvaielor electrice, argumentele lor erau că România era o ţară eminamente agrară. Caii care trăgeau vagoanele de tramvai, aveau nevoie de fân, paie, ovăz etc, adică tot ce produce agricultura. De prezenţa cailor depind o serie de oameni şi meşteşuguri care riscau să dispară. Dispariţia cailor însemna dispariţia hamurilor, potcoavelor, biciurilor s.a.m.d. Şi veterinarii Bucureştiului erau loviţi de această măsură.
În Monitorul Comunal, nr. 45 din 1900, scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea combătea aceste argumente hilare: “România, ţară eminamente agricolă, aceasta este o banalitate, toată lumea vede că e o necesitate absolută ca ţara noastră să nu mai rămână pe viitor eminamente agricolă (…) A vorbi de cele câteva clăi de fan pe care le consumă caii Primăriei aceasta nu este o argumentaţie ci confuzie. Cele 2-3 mii de cai ai oraşului e o bagatelă pentru bogăţia ţării. Mai sunt şi alte ţări care produc mult fân şi cresc multe vite aşa este de pildă Elveţia consideraţiunea aceasta n-a împiedicat-o câtuşi de puţin de a adopta tracţiunea electrică pentru tramvaiele lor”.
