25 iulie – Ziua Radiolocaţiei

Potrivit Legii  nr. 938/3 martie 1939 pentru apărarea antiaeriană activă şi pasivă a teritoriului, a luat fiinţă Serviciul general de pândă şi alarmă, care era prima componentă a apărării active urmată de Aviaţie şi Mijloace de apărare contra aeronavelor.

Acest serviciu a fost organizat pe 28 zone de apărare antiaeriană şi iniţial a avut în înzestrare 6 staţii de radiolocaţie de producţie germană şi aparatură de ascultare şi localizare aeriană. Denumirea de trupe radiotehnice a fost folosită începând din 25 iulie 1955, dată care marchează debutul existenţei radiolocaţiei ca armă distinctă în cadrul Armatei române.

Sistemul de radiolocaţie identifică formele de relief, formele insulelor sau ale gheţarilor. Sistemul se compune dintr-un emiţător, un receptor şi un ansamblu de antene.

Termenul „radiolocaţie” defineşte detectarea şi determinarea poziţiei unui post de radioemisiune cu ajutorul a două sau a mai multor posturi de radiorecepţie.