CCR: Legea privind organizarea şi funcţionarea CSM, neconstituțională

Publicat de Cosmin Meca, 13 februarie 2018, 17:30

În ziua de 13 februarie 2018, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituţie şi al art.11 alin.(1) lit.A.a) şi art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost sesizat, în cadrul controlului anterior promulgării, cu soluţionarea următoarelor obiecţii de neconstituţionalitate:

I. Obiecţiile de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2014 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, obiecţii formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituită în Secţii Unite şi, respectiv de un număr de 52 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi în privinţa dispoziţiilor art.I pct.34 şi 48, precum şi a legii, în ansamblul său, şi cu unanimitate de voturi în privinţa celorlalte texte legale:

1. A admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile art. I pct.5, pct.15 (cu referire la sintagma „comisiile parlamentare de control al serviciilor de informaţii”), pct.19, pct.20 şi pct.62 din Legea pentru modificarea şi
completarea Legii nr.317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii sunt neconstituţionale;

2. A respins, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art.I pct.34 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii;

3. A respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.4, pct.7 şi pct. 48, precum şi legea, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

În motivarea soluţiei de admitere pronunţate, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:
– prevederile art.I pct.5, cu referire la art.7 alin.(51) din Legea nr.317/2004, conţin paralelisme legislative, aceeaşi soluţie juridică fiind reglementată şi la art.I pct.4, cu referire la art.7 alin.(5) teza întâi din lege, ceea ce contravine dispoziţiilor art.1 alin.(5) din Constituţie, cu privire la principiul legalităţii în componenta sa pri-vind calitatea legii;

– prevederile art.I pct.15, cu privire la sintagma „comisiile parlamentare de control al serviciilor de informaţii” cuprinsă la art.18 alin.(2) lit.b) din lege, sunt neconstituţionale – astfel cum a constatat Curtea prin Decizia nr.45 din 30 ianuarie 2018 privind obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor – prin raportare la dispoziţiile art.1 alin.(4) din Constituţie, referitoare la principiul separării şi echilibrului puterilor în stat;

– prevederile art.I pct.19 şi 20, cu referire la art.24 alin.(1) şi (2), şi, res-pectiv, la art.24 alin.(21)-(23) din Legea nr.317/2004, sunt contrare dispoziţiilor art.133 alin.(3) din Legea fundamentală, potrivit cărora preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales dintre magistraţii judecători şi procurori, membri aleşi ai Consiliului;

– art.I pct.62, cu referire la art.55 alin.(10) şi (11) din Legea nr.317/2004 şi care reglementează procedura revocării preşedintelui sau vicepreşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, contravin, pentru identitate de raţiune, aceloraşi norme fundamentale anterior menţionate, referitoare la alegerea conducerii Consiliu-lui.

În ce priveşte obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art.I pct.34 din legea examinată, aceasta a fost respinsă, în temeiul art.10 alin.(2) din Legea nr.47/1992, ca inadmisibilă, obiecţia fiind, sub acest aspect, nemotivată.

Curtea a apreciat ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate intrinsecă privind dispoziţiile art.I pct.4, pct. 7 şi pct.48 din legea supusă controlului de constituţionalitate, precum şi pe cele privind neconstituţionalitatea extrinsecă a legii, în ansamblul său.

II. Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea art.1 alin.(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, obiecţie formulată de un număr de 64 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia şi a constatat că Legea pentru modificarea art.1 alin.(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice este neconstituţională.

Pentru pronunţarea acestei soluţii, Curtea a constatat, în esenţă, că legea examinată a fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului, reţinând, totodată, că dispoziţiile art.I teza finală şi ale art.II din aceasta, referitoare la mandatarea Guvernului de a emite hotărâri prin care să prevadă excluderea altor entităţi economice de la aplicarea regimului juridic prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.109/2011, contravin rolului constituţional al Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, precum şi regimului constituţional al hotărârilor de Guvern.

III. Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii.

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile pct.21 (cu referire la art.16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.75/2005) şi pct.26 (cu referire la art.4 alin.(1) din Legea nr.288/2004) din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii, precum şi legea, în ansamblul său, sunt neconstituţionale.

În motivarea soluţiei pronunţate, Curtea a reţinut următoarele:
Analizând forma legii trimise spre promulgare la data de 30 iunie 2017 şi cea trimisă spre promulgare la 27 decembrie 2017, ca urmare a cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României, Curtea a constatat că Parlamentul, în loc să se menţină în limitele cererii de reexaminare, a dezbătut şi adoptat o nouă formă a legii, modificând şi completând atât texte vizate prin cererea de reexaminare, cât şi texte străine acesteia. Prin urmare, Parlamentul a nesocotit limitele cererii de reexaminare, drept pentru care Curtea a constatat că legea, în ansamblul său, încalcă art.77 alin.(2) din Constituţie.

În consecinţă, Curtea a procedat la analizarea constituţionalităţii numai a acelor prevederi legale care au fost punctual criticate prin sesizarea formulată şi care se subsumează cererii de reexaminare.

Astfel, cu privire la art.I pct.21 (cu referire la art.16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei) din lege, Curtea a reţinut că atribuţia Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) de a stabili regimul şi principiile privind remunerarea membrilor, a personalului angajat, a evaluatorilor şi colaboratorilor externi ai acestei agenţii încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la rolul Parlamentului, întrucât stabilirea sistemului de salarizare în domeniul public este o atribuţie specifică a legiuitorului. Totodată, Curtea a reţinut şi caracterul deficitar al redactării textului criticat, contrar cerinţelor de calitate a legii. Prin urmare, Curtea a constatat încălcarea art.1 alin.(5) şi art.61 alin.(1) din Constituţie.

Cu privire la art.I pct.26 (cu referire la art.4 alin.(1) din Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare) din lege, Curtea a constatat că acestea dublează conţinutul normativ al art.1 alin.(1) din Legea nr.288/2004, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art.1 alin.(5) din Constituţie în componenta sa privind calitatea legii.

Deciziile sunt definitive şi general obligatorii şi se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului. Argumentele reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.