Ţânţarii! Tot ce trebuie să ştii despre cele mai enervante creaturi ale verii: biologie şi cum să te protejezi

Publicat de Cosmin Meca, 17 iunie 2018, 14:04

Nimic nu strică o seară de vară mai bine ca un ţânţar în căutare de o cină caldă. Ar fi fost bine dacă era doar atât, dar aceste mici insecte sunt considerate printre cele mai letale fiinţe din lume şi contribuie la aproape un milion de morţi pe an din cauza bolilor pe care le pot transmite.

Cele peste 3.000 de specii de ţânţari, unele fiind de ţânţari mari, aparţin unei familii de insecte numite Culicidae. Nu toate sug sânge, dar multe care o fac pot transmite boli precum malarie. Chiar şi cei fără boli pot cauza iritaţii cu ajutorul salivei, scrie Live Science.

Ciclul de viaţă

Controlarea populaţiilor de ţânţari includ deseori omorârea larvelor şi ouălor.

Femelele depun ouă ori pe suprafaţa apei, ori pe solul care este deseori inundat. Marile lacuri şi râuri sunt ţinute fără ţânţari de peşti şi alţi prădători, dar locuri izolate, precum micile bălţi, găurile în copaci sau chiar şi cauciucuri de maşină – oriunde unde nu există prădători şi este suficient de umed – sunt cu ţânţari.

Larvele rezultate trăiesc în apă, dar se pot ataşa de vegetaţia din jur, hrănindu-se cu alge şi bacterii.

Apoi, ţânţarul ajunge în faza pupa. Rămâne în apă, unde continuă dezvoltarea. Etapele preliminare vieţii de adult ale ţânţarului pot dura de la câteva zile la câteva săptămâni.

Primele zilei ale etapei de adult sunt petrecute pentru uscare. Femelele sunt vinovate pentru muşcăturile care provoacă mâncărime, întrucât masculii nu se hrănesc cu sânge. De fapt, ţânţarii nu înţeapă neapărat pentru a se hrăni, întrucât aceştia se hrănesc cu nectarul plantelor, ci femelele au nevoie de o proteină din sânge care ajută la dezvoltarea ouălor.

Tratamentul împotriva înţepăturilor de ţânţar

În cele mai multe cazuri, muşcătura ţânţarului provoacă o reacţie imunitară cauzată de bacteriile din saliva insectei. De aceea, copiii cu un sistem imunitar mai puţin experimentat sunt mai predispuşi la apariţia iritaţiilor.

De obicei, acestea dispar după câteva zile, dar dacă mâncărimile continuă, se poate aplica un medicament extern precum Calamine.

Bolile purtate de ţânţar

Unele specii sunt cunoscute pentru faptul că sunt vectorii bolii, putând transporta bolile de la o persoană la alta.

Una dintre cele mai mari îngrijorări este virusul Zika ce se răspândeşte prin muşcăturile de ţânţar. „Cei care se îmbolnăvesc pot experimenta febră, mâncărimi, dureri de articulaţii şi conjunctivită”, a precizat Robert Amler de la New York Medical College. „Aceste simptome sunt de obicei uşoare şi durează câteva zile, maxim o săptămână”.

Marea problemă constă în faptul că virusul poate fi transmis de la mamă la făt. „Cel mai mare risc de complicaţii apare în cazul noilor-născuţi”, a precizat Amler.

„Magneţii” de ţânţari

Ţânţarii mari sunt mai atraşi de unii oameni decât de alţii. Există mai multe motive pentru acest lucru. Sunt atraşi de oamenii care consumă mai multă energie. Producţia de dioxid de carbon, de la respiratul greu, şi de acid lactic, de la efort fizic, atrag aceste insecte.

O metodă de respingere a ţânţarilor este relaxarea sau hainele care acoperă şi membrele. Dacă nu este posibil, se pot folosi diferite unguente, în special produse care conţin uleiuri esenţiale.

sursa: descopera.ro