Ascultă vocea – Marin Sorescu
Publicat de Cosmin Meca, 8 decembrie 2019, 08:00 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 20:29
Marin Sorescu (29.02.1936, Bulzeşti, judeţul Dolj – 8.12.1996, Bucureşti) – scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române.
Marin Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. S-a făcut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate. A ocupat funcţia de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995).
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii „Singur printre poeţi”. Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane.
În 1966 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Poeme”, reuşind să repete această performanţă de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără „Tuşiţi” (1970), „Suflete, bun la toate” (1972), precum şi ciclul de 4 volume intitulat „La lilieci” (1975, 1977, 1980, 1988).
Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia „Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele „Iona”, „Paracliserul” şi „Matca”. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în „Există nervi” sau teatrul istoric în „A treia ţeapă”, sau scrie o serie de comedii cum ar fi „Răceala” sau „Vărul Shakespeare”, al căror mobil este chiar ironia muşcătoare, împrumutată din lirica soresciană.
