Ascultă vocea – Lucian Blaga
Publicat de Cosmin Meca, 22 martie 2020, 08:00 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 20:28
Lucian Blaga (9 mai 1895, Lancrăm, Alba-6 mai 1961, Cluj) – filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.
A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în perioada 1914-1916, pe care le-a finalizat cu licență în 1917. A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 și 1920, obținând titlul de doctor în filosofie.
A debutat în ziarele arădene „Tribuna”, cu poezia „Pe țărm” (1910), și în „Românul”, cu studiul „Reflecții asupra intuiției lui Bergson” (1914).
Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri „Poemele luminii” (reeditată în același an la Cartea Românească, în București), precum și culegerea de aforisme „Pietre pentru templul meu”.
Prima sa dramă, „Zamolxe”, îi apare în ziarul „Voința” (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează Premiul „Adamachi” pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa „Zamolxe” (1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernăuțeană „Die Brucke” (1922) (Podul). În 1924-1925, locuiește în Lugoj. A fost redactor la ziarele „Voința” și „Patria”, membru în comitetul de direcție al revistei „Cultura”, colaborator permanent la publicațiile „Gândirea”, „Adevărul literar” și artistic” și „Cuvântul”.
În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural la legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona,Berna și Viena. A fost atașat și consilier de presă la Varșovia, Praga, Berna (1926-1936) și Viena (1936-1937), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937-1938) și ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938-1939).
După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, însoțind Universitatea din Cluj (1940-1946). Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946-1948). Are un rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu și o mare influență asupra lui Ion Desideriu Sârbu.
