De sărbători

E greu Crăciunul fără tine

Şi o tristeţe fără margini vine,

Colindătorii sunt apatici, reci,

Şi buchisesc ceasloave mici şi seci.

Nu bat – cum mai băteau cândva –

Se străduiesc să nu ne supere cumva.

Fără mata e greu Crăciunul,

Aseară-n Parc se spânzurase unul

Şi-n astă dimineaţă, chiar în zori,

O tânără s-a aruncat din nori,

Iar un copil s-a dus la Domnul

În clipa-n care-l apucase somnul!

Nici gând cum că acum Crăciun ar fi,

Parcă nici noapte nu e – şi nici zi,

Parcă nici iarnă şi nici toamnă nu e,

Nu-i gust, pe-aicea, decât de tămâie.

E greu Crăciunul fără dumneata,

Şi nu-i nimic, nici vis, nici altceva:

Nici brazii nu mai luminează ca-n Ajun,

Nici tu zăpezi, nici chiote pe drum,

Nici reni, nici sănii şi nici Moş Crăciun,

Nici ger şi nici steluţe prin cătun.

E greu Crăciunul fără dumneata!

(Octavian Dobrișan)