Blanche Monnier – sechestrată 25 de ani în camera sa, chiar de propria mamă, doar pentru că a iubit pe cine nu trebuia

Publicat de Cosmin Meca, 11 octombrie 2021, 10:19

După ce fiica sa s-a îndrăgostit de un om de rând, mama lui Blanche Monnier a făcut un lucru greu de imaginat pentru a opri relaţia acesteia. A sechestrat-o în camera sa, timp de 25 de ani.

În anul 1901, procurorul general al Parisului a primit o scrisoare bizară, în care se declara că o familie bogată şi influentă din oraş are un secret murdar.

Scrisoarea era neîngrijită, scrisă de mână, însă procurorul a fost atât de afectat de conţinutul ei, încât a pornit o anchetă.

Povestea lui Blanche Monnier

În anul 1876, pe când avea doar 25 de ani, Blanche Monnier a comis o greşeală impardonabilă, din punctul de vedere al familiei sale. S-a îndrăgostit, de un avocat neisprăvit, falit şi cu mult sub rangul pretins de mama sa.

În plus, la acea vreme, vârsta tinerei era considerată mult prea înaintată pentru asemenea năbădăi, mai ales că ea trebuia să își găsească alesul potrivit repede, pentru a se căsători.

Însă, tânăra nu s-a căsătorit. Ba mai mult, ea a dispărut.

O vreme s-a zvonit că ea a murit, fapt confirmat și de fratele și mama sa care au jelit-o o vreme. Apoi viaţa tuturor şi-a reluat cursul normal.

În ciuda aparenţelor foarte bine păstrate, familia Monnier ascundea un secret îngrozitor.

Scrisoarea salvatoare

Scrisoarea misterioasă primită de procurorul general al Parisului suna astfel: “Domnule Procuror General, am onoarea să vă informez în privinţa unui caz deosebit de serios. Este vorba despre o fată închisă în casa doamnei Monnier, flămândă – şi care trăieşte într-o mansardă putedră, plină de igrasie, de mai bine de 25 de ani”.

Chiar dacă totul părea imposibil, dat faptul că familia Monnier era respectată în oraș, și mai ales pentru că scrisoare a fost anonimă (și părea o farsă), procurorul a decis să investigheze cazul.

Poliţia a descins în casa familiei Monnier, făcând abstracţie de extraordinara reputaţie a membrilor familiei.

Doamna Monnier era cunoscută în societate pentru actele sale caritabile. Aceasta a primit chiar și un premiu prin care i se recunoșteau contribuțiilor sale generoase.

Fiul ei, Marcel, a excelat la școală și era un avocat respectabil. În plus, toți cunoscuții îi descriau drept niște oameni foarte blânzi.

Odată intrați în casa familiei Monnier, polițiștii au verificat toate camerele.

La parter nu au găsit nimic neobișnuit, însă le-a atras atenția faptul că de la etajul superior se simțea un miros insuportabil și indescriptibil.

Blanche Monnier, sechestrată în camera sa timp de 25 de ani

Oamenii legii au dat peste o cameră închisă cu mai mule lacăte.

Realizând că în acel loc ar putea fi chiar tânăra dispărută de 25 de ani, polițiștii au spart ușa.

De pe un pat plin de resturi de mâncare şi excremente a scâncit, la vederea luminii, o creatură monstruoasă, numai piele şi os.

Un sfert de secol, drept pedeapsă pentru că şi-a permis să iubească, Blanche Monnier a fost sechestrată în propria casă.

Cei care au văzut-o au relatat şocul pe care l-au avut când au făcut incredibila descoperire: “biata femeie, complet goală, stătea direct pe saltea. De jur împrejurul său se formase o crustă din excremente, bucăţi de mâncare și alte gunoaie. Camera era plină de gândaci. Aerul încărcat de duhoare era pur şi simplu irespirabil. Intram, stăteam puţin, investigam puţin şi ieşeam. Nu rezistai mai mult de 2-3 minute”.

Singura fereastră din cameră, ascunsă după draperiile groase și îmbâcsite, era prinsă în așa fel încât să nu poată fi deschisă.

Pedepsele pentru oribila faptă

Blanche Monnier a fost imediat dusă la un spital, iar mama și fratele ei au fost arestați.

După doar 15 zile de la monstruoasa descoperie, bătrâna doamnă Monnier a murit. A făcut un atac de cord, conştientizând probabil gravitatea faptei sale.

Chiar dacă Blanche se afla într-o stare execrabilă, fiind malnutrită și speriată, aceasta a reușit să le povestească anchetatorilor chinurile prin care a trecut.

Pentru că Blanche a refuzat să pună capăt relaţiei cu avocatul, doamna Monnier a decis s-o pedepsească o vreme, “până îi vine mintea la cap”. Însă, tânăra tot refuza să facă acest lucru.

Încăpăţânarea sa a iritat-o şi mai rău pe îngrozitoarea mamă care a decis să menţină pedeapsa chiar şi după ce avocatul s-a stins din viaţă, în 1885. În tot acest timp, fiica sa a fost hrănită cu resturi.

De-a lungul celor 25 de ani, nici fratele ei, și nici slujitorii familie nu au ridicat un deget ca să o ajute pe Blanche. Ei au susținut că erau prea îngroziți de ce ar fi putut să le facă doamna Monnier.

Nu s-a aflat niciodată cine a scris scrisoarea care a dus la salvarea pariziencei Blanche. Conform unui zvon, cel care l-a înștiințat pe procurorul general a fost un slujitor al familiei Monnier.

Fratele pariziencei Blanche, Marcel, a fost adus în faţa instanţei ca şi complice în acest caz.

A fost iniţial condamnat la 15 luni de închisoare. Ulterior, a fost achitat, reuşind să convingă instanţa că Blanche ar fi putut să fugă oricând dacă ar fi vrut.

Dar, din motive necunoscute, aceasta ar fi ales să n-o facă.

Blanche și-a petrecut restul vieții sub îngrijire psihiatrică, până în anul 1913, când a murit.

sursa: cespun.eu