Creierul uman are predispoziția de a simplifica lucrurile

Publicat de Cosmin Meca, 26 octombrie 2021, 12:56

Predispozițiile cognitive (eng. bias) fac parte dintr-un mecanism cerebral care are rolul de a preveni anxietatea și a conserva energia. Folosirea rațiunii și logicii pentru rezolvarea unor probleme dificile necesită un efort mental ridicat.

Aceste predispoziții distorsionează realitatea și conduc la concluzii false și conduc la concluzii eronate, deși dau impresia rezolvării rapide și corecte a problemelor.

Simplificările mentale demonstrează tendința creierului de a lua decizii în situații incerte, când informația disponibilă este insuficientă sau excesivă.

Cele mai comune predispoziții cognitive sunt:

1. Predispoziția către certitudine

În primul rând, procesul de luare a deciziei devine rigid, atribuindu-i-se certitudine unei decizii, deși, în general, multe decizii sunt bazate pe probabilități. Un efect al acestei abordări este rezistența la schimbare, doarece schimbarea și incertitudinea sunt strâns legate.

În al doilea rând, oamenii preferă să accepte și să sprijine decizii greșite, decât să confrunte incertitudinea care vine cu schimbarea unei opinii.

2. Predispoziția către completitudine

Creierul urăște ambiguitatea, iar în absența unei povești complete are tendința de a completa golurile, astel încât povestea să fie completă și să aibă, chiar cu date greșite.

În procesul de completare a informației creierul examinează de multiple ori datele aflate la dispoziție, pentru a da un sens întregii povești.

3. Predispoziția către control

Creierul creează iluzia controlului, pentru a reduce disonanța cognitivă.

4. Predispoziția către atribuire

Creierul are tendința de a percepe greșelile altora ca find intenționate, pe când greșelile proprii sunt percepute ca accidentale și de conjunctură.

5. Predispoziția de anulare a anomaliei

Această tendință duce la ignorarea dovezilor care nu sunt ușor accesibile, în favoarea unor concluzii simple, evidente, bazate pe datele existente.

6. Predispoziția către a nu prevedea efectele unei decizii

Creierul are tendința de a ignora consecințele negative ale deciziilor luate.

7. Predispoziția către negativitate

Creierul are tendința de a-și aminti mai degrabă lucrurile negative, decât pe cele pozitive.

8. Predispoziția către rezultat

Creierul are tendința de a evalua calitatea unei decizii pe baza rezultatului, și nu pe baza datelor avute la dispoziție în momentul luării deciziei.

9. Predispoziția către a crede că lumea este justă

Creierul are tendința să creadă că lumea este, în esență, dreaptă. În consecință, oamenii buni vor avea parte de lucruri bune, pe când oamenii răi vor avea parte de o soartă rea.

10. Predispoziția către a evita riscul

Creierul are tendința de a evita riscurile. Uneori asta înseamnă o paralizie a deciziei, așteptându-se un moment de certitudine pentru luarea unei decizii aparent perfect justificate.

Trebuie subliniat că aceste predispoziții cognitive nu sunt defecte ale creierului, ci instrumente pentru ca lumea să poată fi înțeleasă rapid, iar deciziile să fie luate în așa fel încât să asigure supraviețuirea.

Sursă text: scientia.ro