1914: Armistițiul Crăciunului, o victorie emoționantă a umanității
Publicat de Lica Simona, 25 decembrie 2021, 08:16
În 2005, odată cu lansarea filmului Joyeux Noël, s-a vorbit, pentru prima data, deschis, despre Armistițiul de Crăciun, din 1914, o victorie emoționantă a umanității împotriva barbariei. La cinci luni de lupte sângeroase în tranșeele primului război mondial, în ziua de Crăciun, soldați germani, francezi și britanici, austro-ungari și ruși, nesocotind ordinele, au aruncat armele și au celebrat nașterea Mântuitorului. Evenimentul miraculos, despre care marii comandanți ai armatelor au aflat la câteva zile distanță, avea să fie ascuns opiniei publice.
La începutul marelui război, încă se aplicau reguli nescrise între combatanți, cum ar fi respectarea pauzelor de masă, timp în care nu se deschidea focul; deși, inițial, se spera la o confruntare de scurtă durată, care cel mai probabil urma să se încheie până la finele anului 1914, în pragul Crăciunului, combatanții au realizat că luptele deveneau tot mai acerbe, fiind însă departe de a conștientiza adevărata dimensiune pe care războiul o va atinge. Cu siguranță, în acel moment, nimeni nu se gândea că va fi nevoie de încă trei ani, pentru a se pune capăt luptelor.
În primele cinci luni ale marelui război, holera, febra tifoidă și dizenteria au produs peste un milion de victime. În urma înfrângerii germane în prima bătălie de pe Marna, armatele Antantei și ale Puterilor Centrale au săpat tranșee și fortificații de la Marea Nordului și până la granița cu Elveția. În ciuda propagandei de război, care încerca să dezumanizeze și să demonizeze soldatul inamic, pe măsură ce tranșeele și liniile de apărare ale taberelor erau tot mai apropiate, soldații din ambele tabere descopereau că împărtășesc aceeași soartă cruntă, aceleași dureri, aceleași privațiuni. Iar, pe măsură ce Crăciunul se apropia, se înmulțeau chemările la pace. Un grup de 101 sufragete britanice au trimis o Scrisoarea Deschisă de Crăciun Femeilor din Germania și Austria, asigurându-le că se vor îngriji de răniții și prizonierii de război germani și austrieci, cu toată buna credință. Pe 7 decembrie 1914, Papa Benedict al XV-lea a cerut și el un armistițiu oficial între guvernele implicate în conflagrație, solicitând “ca armele să cadă, cel puțin în noaptea în care îngerii cântă”. Îndemnul său a fost acceptat de Kaiserul Wilhelm al II-lea al Germaniei, dar a fost respins de restul părților. Majoritatea soldaților primiseră de acasă pachete cu mâncare, haine, medicamente, scrisori sau fotografii. Iar, în ziua de Crăciun, în mai multe locuri de pe linia frontului, focul a încetat. Un miracol după unii, o ultimă expresie a unei lumi cu maniere și morală, după alții.
Marele Război oferea o lecție posterității. În cele mai multe cazuri, pe frontul de vest, germanii au dat startul. Soldații britanici și francezi au asistat înmărmuriți cum, în ajunul Crăciunului, au început să răsară de-a lungul tranșeelor germane pomi împodobiți de Crăciun și candele aprinse. Din tranșeele germane s-au făcut auzite colinde, francezii și britanicii au răspuns cu propriile cântări. Urări calde se sărbători erau împărțite cu sinceritate dintr-o parte în alta.
Pe “pământul nimănui”, cei care până cu câteva ore înainte se vânau unii pe alții, au înaintat timid, s-au cunoscut, au schimbat mici cadouri, dulciuri, țigări, băutură, insigne, nasturi, poze, adrese sau promisiuni de reîntâlnire după război. Se estimează că peste 100 000 de oameni au participat la Armistițiul de Crăciun. Nu doar simplii soldați, ci și ofițerii. În zadar comandamentele transmiteau ordine de încetare a oricărei fraternizări cu inamicul, a fost nevoie ca generalii să vină în prima linie pentru a ordona redeschiderea focului, sub amenințarea executării pentru trădare.
Reluarea ostilităților a fost la fel de timidă ca și armistițiul de crăciun, dar rămâne un moment magic din istoria marelui război, petrecut în noaptea Nașterii Domnului.
