Lansare de film la Muzeul de Artă Calafat – „Palatul Marincu”

Publicat de Puiu Vulea, 17 aprilie 2022, 12:03 / actualizat: 17 aprilie 2022, 20:56

Sâmbătă, 16 aprilie, la Muzeul de Artă Calafat – „Palatul Marincu”, a avut loc lansarea filmului documentar „Trăirile Doamnei Marincu”, realizat de regizorul George Obrocea.

Filmul reconstituie episoade de istorie locală și națională în care familia Marincu a avut un rol determinant și prezintă secvențe din viața și truda celei ce a fost Florentza Georgeta Marincu, ultima descendentă a familiei de boieri filantropi care a lăsat urme de neșters în istoria orașului, actualul Muzeu de Artă și Etnografie din municipiu fiind construit și, mai apoi, donat comunității de Ștefan Marincu, fost primar al Calafatului în perioada 1911 – 1914.  

Florentza Georgeta Marincu s-a născut la 9 noiembrie 1925, la Calafat, într-o familie cu rădăcini mixte, bunicul său, Dumitru Arssenie fiind un grec din Insula Myconos, venit la Calafat spre a se căsători cu dăscăliţa Floriţa Păsărică, fiica preotului din localitatea Rast.

Naș de botez i-a fost ministrul Educţiei Naţionale din acea vreme, filozoful Ion  Petrovici, fost coleg al tatălui său, George Marincu, la cursurile celebrului psiholog și filozof german Wilhelm Wundt, iar orașul Calafat a devenit pentru micuța Florentza, raiul copilăriei.

În timpul regimului comunist, din cauza originii sale boierești, Florentza Georgeta Marincu a trebuit să suporte nedreptățile și asupririle sistemului, fiind exmatriculată de la Facultatea de Drept și, mai târziu, dată afară din postul pe care reușise să-l ocupe  la Direcţia Caselor de Copii din cadrul Ministerului Învăţământului.

Viața doamnei Marincu s-a îmbunătățit după căsătoria în anul 1949  cu Willy Marincu, vărul său primar,  inginer constructor care a lucrat pe şantiere din Munchen, Viena, Turnu Măgurele şi la Centrala Nucleară de la Cernavodă. Deși, într-un moment al activității, familia a primit oferta unui loc de muncă în Germania, Willy şi Georgeta Marincu au refuzat, preferând să trăiască în România.

După pensionare, în anul 1988,  din postul de bibliotecară la Centrala  Nucleară unde a tradus lucrări tehnice din limba franceză, Florentza Georgeta Marincu și-a dedicat timpul scrisului şi actelor  de caritate. A devenit membră a Uniunii Scriitorilor, a scris cărți pentru copii, lucrări despre istoria municipiului Calafat, cartea Calafatul „Un pion pe tabla de șah a istoricelor relații româno-elene”, sub egida Uniunii Elene din România și a Ministerului Culturii, în cadrul proiectului „200 de ani de la Revoluția de la 1821”, dar, reprezentative pentru activitatea sa literară sunt  romanele istorice „Cioburi de istorie” și „Cantacuzini și Brâncoveni”. De asemenea, a înființat și a amenajat secția de istorie a muzeului din oraș, a inițiat montarea a 10 plăci memoriale pe clădiri de patrimoniu ale municipiului, a cumpărat și donat muzeului – Palatul Marincu – un pian de concert și un candelabru, în sala mare  a palatului.

Florentza Georgeta Marincu s-a stins la 28 august 2018 și, conform propriei dorințe, a fost incinerată la Crematoriul din Bucureşti.

Evenimentul de lansare a filmului documentar „Trăirile Doamnei Marincu” a fost organizat de Muzeul de Artă Calafat – „Palatul Marincu”, în colaborare cu Primăria Municipiului Calafat, Uniunea Scriitorilor din România, filiala Craiova (USR), Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, filiala „Tudor Arghezi” Oltenia (UZPR), Asociația „Suflet Oltenesc” și  Periodicul Național „Rațiunea”.