Iași: Se apropie marea sărbătoare a Sfintei Cuvioase Parascheva

Publicat de Lica Simona, 28 septembrie 2023, 16:29

În fiecare an, de Sfânta Parascheva, la Iaşi, se organizează un pelerinaj, la care iau parte mii de credincioşi, din toate colţurile ţării.

Racla cu moaştele Sfintei Parascheva va fi scoasă din Catedrala Mitropolitană de la Iaşi, între 7 – 15 octombrie, au anunţat, astăzi, reprezentanţii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Pentru sărbătoare, vor mai fi aduse, în acest an, din Insula Creta, rămăşiţele Sfântului Andrei Criteanul. Pe 14 octombrie, slujba va începe la ora 9.30 şi va putea fi urmărită şi de la distanţă, pe ecrane gigant, amplasate în mai multe locuri din oraş.

De aproape 400 de ani, orașul Iaşi a devenit unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj din estul Europei – mii de oameni vin cu credinţă, în fiecare toamnă, să se roage la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, sărbătorită pe 14 octombrie. Racla cu osemintele sfintei a fost mutată de mai multe ori, de-a lungul timpului, găsindu-şi liniştea abia la jumătatea secolului al XVII-lea, la Iaşi – mai întâi la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi, iar, astăzi, în incinta Catedralei Mitropolitane – devenind de atunci protectoarea Moldovei.

Din puţinele informaţii disponibile, ştim că Parascheva a trăit cândva în secolul al XI-lea, fiind născută la Epivat (azi Selimpaşa, în Turcia) într-o familie de oameni înstăriţi şi creştini, un frate de-al ei devenind călugăr şi episcop al bisericii bizantine. Mergând regulat la biserică, copila Parascheva avea să fie tot mai impresionată de predicile preoţilor şi, mai ales, de textul Evangheliei. Mărturiile târzii despre viaţa sfintei au consemnat faptul că, pe când avea în jur de 10 ani, a auzit citindu-se în biserică din Evanghelia după Marcu, iar versetul ”Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34) a impresionat-o într-atât de mult, încât a împărţit săracilor toate hainele pe care le purta.

Tot din însemnări târzii, care au fost preluate şi în sinaxarele bisericeşti, aflăm că, după ce i-au murit părinţii, toată partea de avere, care i se cuvenea, a dăruit-o nevoiaşilor, alegând calea monahismului şi retragerea din lume. Au urmat mai mulţi ani dificili, mai întâi la Constantinopol, apoi, rând pe rând, a stat la Heracleea, în apropierea Mării Negre, la Ierusalim şi în pustiul Iordanului. Sfârşitul vieţii pământeşti o va găsi în locurile natale, pe când avea 25 de ani, întorcându-se în localitatea de baştină, fără ca nimeni să o recunoască. După ani de post şi suferinţă fizică, Parascheva a murit în Epivat, unde se spune că a revenit la îndemnul unui înger, care i-a apărut în vis, şi a fost înmormântată ca orice străin, fără ca mormântul să-i fie cunoscut, în anii care au urmat.

Descoperirea trupului sfinţit ţine tot de întâmplări miraculoase, generate de moartea unui marinar, în timp ce naviga alături de alţi camarazi. Aceştia din urmă au decis să arunce trupul celui decedat în apele mării, iar valurile aveau să aducă trupul marinarului mort, la mal, unde a fost descoperit de un călugăr, care s-a îngrijit de înmormântarea lui. Venind şi alţi creştini, au săpat o groapă pentru cel decedat, dar, în locul acela, au descoperit trupul întreg şi frumos înmiresmat al unei femei. Neluând în seamă minunea, bărbaţii au depus trupul marinarului lângă cel al cuvioasei şi apoi au plecat. Peste noapte, în visele unuia dintre gropari, pe nume Gheorghe, şi ale unei femei credincioase, numită Eftimia, a apărut însăşi Sfânta Parascheva, în chip de împărăteasă, şi a cerut ca trupul ei să fie mutat la loc de cinste, credincioşii locului aducând-o, într-o procesiune solemnă, în biserica Sfinţii Apostoli din Epivat.

Vreme de aproape 200 de ani, moaştele cuvioasei au stat, la loc de cinste, în biserica din Epivat. Ulterior, schimbările politice din Imperiul Bizantin, precum şi ameninţarea tot mai apăsătoare a avansului turcilor otomani, au provocat mutarea raclei sfinte, în mai multe zone din imperiu.

Mai întâi, moaştele sfintei au ajuns la Tîrnovo, în Ţaratul vlaho-bulgar, cândva, în jurul anului 1235, date fiind relaţiile de bună prietenie dintre ţarul bulgar Ioan al II-lea şi împăratul de la Constantinopol, Balduin al II-lea. Osemintele au rămas aici, până la cucerirea otomană din secolul al XIV-lea, când ţaratul bulgar este desfiinţat.

Trupul cuvioasei a fost mutat, apoi, pentru câteva decenii, la Belgrad, unde a odihnit, până în 1521, an în care şi acesta cade sub stăpânirea otomană. Având în vedere că orice mărturie creştină se afla în primejdie, patriarhul grec al Constantinopolului oferă mai multe daruri sultanului ottoman, în schimbul moaştelor, care au fos aduse la Constantinopol, fiind depuse şi mutate în mai multe biserici din oraş, rămânând în capitală, până la ultima lor strămutare, în Moldova lui Vasile Lupu Voievod.

În fiecare an, pe data de 14 octombrie, Biserica ortodoxă o prăznuiește pe Sfânta Parascheva. Este cinstită în Moldova, deoarece, de peste 350 de ani, moaștele ei se găsesc la Iași.
Sursa: Historia