Oamenii de știință din California descoperă accidental un vis nuclear în zăpada arctică

Camp Century, un proiect nuclear secret din perioada Războiului Rece, a fost redescoperit întâmplător de o echipă NASA în Groenlanda. Abandonat în 1967, situl ascunde deșeuri radioactive și biologice ce amenință ecosistemul regiunii, iar descoperirea acestuia aduce în prim-plan pericolele ecologice ale unui vis nuclear îngropat sub gheață.

Publicat de Cosmin Meca, 27 noiembrie 2024, 09:13

Oamenii de știință din California descoperă accidental un vis nuclear în zăpada arctică

La decenii după ce a fost abandonat, numeroși cercetători au atras atenția asupra pericolelor pe care le prezintă Camp Century pentru ecosistemul acvatic din regiunea Groenlandei și pentru resursele de miliarde de dolari ale acesteia.

În acea perioadă, omul de știință Chad Greene survola peisajul arid la bordul unui Gulfstream III, un avion mic utilizat anterior pentru transportul astronauților de la Kazahstan la Houston, după misiuni spațiale. Specialistul în coduri și sateliți, împreună cu o echipă de ingineri, monitoriza cu atenție radarul care cartografia straturile ascunse de gheață pe o întindere de 1.380 de mile.

Însă, când au făcut o fotografie, au observat ceva neobișnuit: un grup de puncte turcoaz într-o vastă întindere de întuneric zgomotos care părea să îi atragă ca un cântec de sirenă.

„Căutam patul gheții, iar Camp Century a apărut pe neașteptate”, a declarat Alex Gardner, om de știință la Laboratorul de Propulsie cu Reacție al NASA din California, într-un comunicat de presă din 25 noiembrie. Deși locația a fost documentată de-a lungul anilor, datele lor — capturate de un radar Synthetic Aperture Radar atașat sub burta avionului — au dezvăluit structura pierdută într-un mod nemaivăzut până acum.

„Poți vedea scara, dimensiunea, structurile individuale și tunelurile,” a spus Greene pentru SFGATE luni. „Este cu adevărat uimitor.” Faptul că au descoperit acest loc întâmplător, în timp ce navigau prin condiții meteorologice severe, face ca descoperirea lor să fie și mai remarcabilă.

Din cauza condițiilor extreme și imprevizibile, echipa de cercetare a dezvoltat aproximativ 25 de planuri de zbor diferite, a declarat Greene. Pe măsură ce condițiile s-au înrăutățit treptat, cercetătorii se întrebau cu anxietate dacă vor reuși să colecteze date.

Împotriva tuturor șanselor, au reușit în cele din urmă să decoleze la sfârșitul lunii aprilie, pornind într-o misiune herculeană care a durat trei ani de pregătiri — și au descoperit întâmplător o relicvă uitată din Războiul Rece.

Parte facilitate de cercetare, parte mașină de război, acest site militar subteran clandestin a adăpostit până la 200 de soldați și oameni de știință care au studiat mostre de gheață în timpul apogeului Războiului Rece.

Operațiunea nucleară, dotată cu o cale ferată subterană experimentală, avea scopul final de a lansa 600 de rachete și de a oferi condiții de trai pe tot parcursul anului personalului. După dezafectarea sa din 1967, ar fi trebuit să rămână înmormântată în zăpadă pentru eternitate.

Construit la 125 de mile de coasta insulei în 1959 și amplasat la 100 de picioare sub suprafață, buncărul secret a fost inițial conceput pentru a testa fezabilitatea lansării rachetelor nucleare din Arctica, cea mai scurtă cale între SUA și Uniunea Sovietică. Problema principală era că oficialii americani nu aveau exact permisiunea de a construi așa-numitul „oraș sub gheață.”

În timpul tensiunilor din Războiul Rece, danezii au permis doar construcția unor baze militare în zone desemnate din Groenlanda, precum o bază a Forțelor Aeriene și o zonă de apărare în nord-vestul țării.

Însă, în cadrul unei petreceri în august 1959, ministrul danez al Afacerilor Externe, Jens Otto Krag, a fost oripilat să afle că americanii săpau în secret tuneluri adânci în calota glaciară folosind burghie termice, conform unui articol istoric publicat în revista ScienceNordic.

Decizia de a merge înainte cu acest proiect îndrăzneț a fost o „eroare îngrozitoare,” a remarcat ambasadorul american Val Peterson. În timp ce autoritățile daneze încercau să creeze o narațiune publică atentă despre operațiunea nucleară, jurnaliștii au vizitat site-ul subteran, fiind însă restricționați de oficiali.

Însă, în cele din urmă, un al treilea război mondial nu a avut loc, iar necesitatea unui reactor nuclear în Groenlanda nu a mai fost justificată de guvernul SUA.

Autoritățile au respins Proiectul Iceworm în 1963, iar operațiunile permanente s-au încheiat un an mai târziu. Până în 1967, baza a fost complet dezafectată. Drept rezultat, situl — împreună cu 200.000 de litri de combustibil diesel, 24.000.000 de litri de deșeuri biologice și 1,2 milioane de unități de deșeuri radioactive — a fost lăsat în urmă, pentru totdeauna îngropat în zăpadă.
Sau cel puțin așa credea toată lumea.

La decenii după ce a fost abandonat, numeroși oameni de știință au atras atenția asupra pericolelor pe care Camp Century le prezintă pentru ecosistemul acvatic al regiunii și pentru resursele de miliarde de dolari ale acesteia.

„Nu doar că ar contamina o vastă zonă de gheață veche de secole, care conține o multitudine de date științifice, dar ar reprezenta și riscul de a ajunge în mare, contaminând un ecosistem divers,” se menționează într-un articol din 2016 al Universității de Stat din Michigan. În plus, cercetătorii consideră că acest sit este probabil doar unul dintre multele care prezintă astfel de amenințări într-o lume în proces de încălzire.