Eros, Logos & Agape: Dragoste în era swipe-ului – iluzie sau adevăr?
Într-o lume digitalizată, în care dragostea devine superficială și relațiile sunt tranzacționate ca mărfuri, Eros, Logos & Agape oferă o pledoarie pentru autenticitate și normalitate. Mihail Neamțu propune o reflecție profundă asupra iubirii, invitând cititorii să redescopere sensul angajamentului, frumusețea imperfecțiunii și puterea tradiției creștine.
Publicat de Cosmin Meca, 13 martie 2025, 09:50
După mii de interacțiuni digitale, Eros pare depășit de situație. Rătăcit printre emoticoane, Cupidon a rămas fără săgeți. Îmbătat de iluzia perfecțiunii, lui Bacchus i s-a terminat vinul. Întâlnirile romantice de odinioară sunt, astăzi, improbabile. Zeul Tinder le-a amestecat pe toate. Încontinuu dai swipe left la dragoste.
Erosul înșelător, ocazional și superficial ne îmbolnăvește viața. Milioane de tineri cad în capcana relațiilor pasagere, transformându-și trupul într-o marfă.
Persoana umană capătă o valoarea de schimb. Sufletul se vinde pentru o doză ieftină de dopamină. Bărbatul învață să exploateze corpul femeii. Femeia e instigată să-și domine și să-și manipuleze bărbatul. Ce rezultă? Tortura reciprocă dintre parteneri.
Într-o lume în care suntem invitați să trădăm și să ascundem permanent ceva, iată un volum care pledează pentru firescul iubirii. Adoptând un ton confesiv, Mihail Neamțu devine vulnerabil și oferă cititorilor săi balsamul literar care alină și trezește, deopotrivă.
Scoși din nevroza tehnicilor de match-making, putem respira ușurați: iubirea nu-i despre cum se potrivește, ci despre cum se construiește.
Dacă ai risipit prea multe inimioare, dacă te-ai lăsat înșelată de escroci sentimentali, dacă ai amânat prea mult decizia unui legământ, dacă ai gustat din amarul destrămărilor timpurii, ai mușcat din oferta facilă a industriei videochat, cartea aceasta e pentru tine.
Eros, Logos & Agape oferă o pledoarie suculentă, vie, presărată cu umor, în favoarea normalității. Paginile de mai jos vor surprinde și vor încuraja orice suflet care mai crede în iubire.
Răspunzând celor mai inconfortabile întrebări venite din partea unor tineri, scriitorul Mihai Neamțu dă o palmă superficialității și te pune pe gânduri. (Și pe fapte.)
How deep is your love? E întrebarea unui remix fredonat pe sute de plaje și-n mii de cluburi, fără ca mulți să înțeleagă natura tragică a întrebării. Fiind grăbiți să proclamăm diversitatea iubirii, uităm să-i mai contemplăm adâncimile.
Slujind zgomotos cultul progresului, mulțimi întregi își plâng de milă, își declamă depresia, își prelungesc însingurarea, căutând cum să-și monetizeze statutul de victimă.
Niciodată n-a fost niciodată mai mare tensiunea dintre ceea ce suntem și ceea ce arătăm. Am învățat să defilăm mândri cu dragostea viciată ori sincopată. Ne consolăm cu iubirea falsificată digital și amorul botoxat ireal.
Generații la rândul și-au văzut visele spulberate prin cinismul tranzacțiilor online sau dezmățul adolescentin al unor societăți dezrădăcinate. Noțiuni tradiționale ca pețitul sau nășitul și-au pierdut din greutate. Mulțimi întregi își plâng depresia, însingurarea ori statutul de victimă. Până unde? Până când?
Eros, Logos & Agape ne aduce cu picioarele pe pământ. Iubirea fără fapte moartă este.
Mihai Neamțu îmbrățișează nu doar poezia mitului religios, ci și terapia lucidității psihologice. Cum? Printr-o revenire la înțelepciunea tradiției creștine și prin asumarea imperfecțiunii oricărei relații.
Dincolo de greșelile partenerilor din cuplu, adevărata iubire se naște în dureri. Ea crește-n pași mărunți, învață repede, onorează trupul drept sanctuar al legămintelor sfinte, rabdă ocări, transformă vieți, e martora unor minuni, face ucenici, fiind chiar răstignită la marginea lumii. Crucea Iubirii își găsește, totuși, împlinirea prin Cuvântul înviat din morți.
Ai curaj să pariezi pe veșnicia dragostei?
„Suntem condamnați să repetăm ceea ce nu reparăm. Iubirea modernă așteaptă ca un pacient nerăbdător să-și întâlnească medicul de specialitate. Se cere mai întâi diagnosticul și abia mai apoi terapia. Nori negri plutesc asupra inimii omului contemporan.
Dragostea: dorim s-o trăim plenar, dar nu știm cum. Îndatorați cultului romantic al erotismului spontan și incandescent, am vrea să celebrăm iubirea tinerească, pură, eroică și nerăbdătoare. În același timp, constrângerile pedestre și terestre ale vieții sociale ne condamnă frecvent la despărțiri premature și dezamăgiri tardive.
Trăim o veritabilă epidemie de singurătate printre adulții condamnați să agonizeze între entuziasmul virtual și cinismul real al societății de consum. Cerul melancoliei umbrește călătoria muritorilor aflați în căutarea fericirii conjugale (și mai puțin a responsabilității personale).
