30 de ani de la moartea liderului ţărănist Corneliu Coposu

Astăzi, se împlinesc 30 de ani de la moartea liderului ţărănist Corneliu Coposu. Preşedintele Nicușor Dan a depus, în această dimineață, o coroană de flori la monumentul dedicat Seniorului.

Publicat de Lica Simona, 11 noiembrie 2025, 13:33

La trei decenii de la moartea sa, numele lui Corneliu Coposu rămâne sinonim cu demnitatea, onoarea și verticalitatea morală în viața publică românească. A fost un simbol al vieții politice postdecembriste, liderul formațiunilor democrate reintrate în circuitul politic după 1989.

”Corneliu Coposu a fost un apărător neclintit al democrației și a luptat pentru libertate și dreptate, într-o perioadă sumbră a istoriei noastre, când cei care rosteau adevărul erau pedepsiți, încarcerați, torturați și condamnați la moarte”, a afirmat, astăzi, președintele Nicușor Dan.

Șeful statului a depus o coroană de flori la monumentul ridicat în onoarea politicianului, pentru a comemora trei decenii de la moartea acestuia.

Corneliu Coposu, om politic, discipol și colaborator al lui Iuliu Maniu, personalitate de prim rang a vieții politice post-decembriste și simbol al luptei pentru democratizarea României, s-a născut la 20 mai 1914, în comuna Bobota, județul Sălaj. A urmat Facultatea de Drept din Cluj, obținând ulterior și titlul de doctor în drept.

A fost membru al Partidului Național Țărănesc (PNȚ), președinte al Organizației de tineret a PNȚ Filiala Cluj (1935-1937), precum și președinte al Tineretului Național Țărănesc și al Tineretului Democrat (1938). În perioada 1937-1947, a fost secretar politic al lui Iuliu Maniu, președintele PNȚ.

În 1945, a fost ales președinte al Filialei Sălaj a PNȚ, iar, în 1946, a devenit secretar general adjunct al PNȚ și secretar al Delegației Permanente (1946-1947). A fost, de asemenea, deputat de Sălaj în alegerile din noiembrie 1946.

A desfășurat și o bogată activitate publicistică, colaborând la publicații precum ‘Meseșul’ din Zalău, ‘Unirea’ din Blaj, ‘România Nouă’ din Cluj sau la publicațiile centrale ‘Zorile’, ‘Dacia’, ‘Șantier’, ‘Cuvântul liber’, ‘Curierul’.

După instaurarea regimului comunist, Corneliu Coposu a fost arestat, în iulie 1947, în urma înscenării de la Tămădău (din 14 iulie 1947), când au fost arestați mai mulți fruntași ai PNȚ. A fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru ‘înaltă trădare a clasei muncitoare și crimă contra reformelor sociale‘, confiscarea averii, fiind trimis în pușcărie, cu regim de exterminare.

Până la amnistiere, în 1964, a trecut prin numeroase închisori, inclusiv la coloniile de muncă de la Canal – Poarta Albă și Capul Midia, executând 17 ani și jumătate de închisoare, dintre care opt ani de izolare totală.

În 1948, a fost arestată și soția sa, Arlette, care avea să moară în 1964, după 14 ani de detenție.

După eliberarea din închisoare, a avut doi ani și jumătate de domiciliu forțat la Rubla, în Bărăgan.

Revenit în București, a fost ținut sub permanentă urmărire, chemat de zeci de ori la Securitate, a avut numeroase percheziții domiciliare, i-au fost ridicate corespondența, manuscrisele, cărțile. După eliberare, nu a primit nici locuință, nici loc de muncă, fiind nevoit să presteze o muncă necalificată în construcții.

Corneliu Coposu a continuat, în clandestinitate, să desfășoare o activitate politică în spiritul ideilor național-țărănești.

În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, Corneliu Coposu a anunțat reintrarea în viața publică a PNȚ, sub denumirea de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD). A fost ales președinte al partidului, în cadrul congresului din 27-29 septembrie 1991, pe care l-a condus până la moartea sa, în 1995.

Corneliu Coposu a fost unul dintre inițiatorii Convenției Democrate Române (CDR), care a reunit, în acei ani, formațiunile de opoziție, iar, în perioada iunie 1992 – noiembrie 1993, a fost președinte al Comitetului Executiv al CDR. A fost senator de București, reprezentând PNȚCD pe lista CDR, ales la 27 septembrie 1992.

Este autorul mai multor volume, dintre care amintim: ‘Țara Sălajului’, ‘Luptele românilor din Transilvania înainte de Supplex Libellus Valachorum’, ‘Istoria unui Tribun’, ‘Actualitatea lui Simion Bărnuțiu’, ‘Armistițiul de la 23 august 1944 și implicațiile lui’, ‘Retrospective electorale’ ș.a.

Corneliu Coposu a fost membru al Asociației Oamenilor de Știință din România, al Asociației de Istorie Comparativă și Drept, membru în Consiliul Uniunii Europene Creștin-Democrate (1992), precum și președinte de onoare al mai multor asociații. În 1995, a fost decorat cu Legiunea de Onoare în grad de Ofițer, distincție acordată de Republica Franceză.

În iunie 1994, a plecat în Germania, pentru tratarea unei boli de plămâni, fiind supus atunci și unei operații chirurgicale. A revenit în București, la 18 noiembrie 1994, reluându-și activitatea de președinte al PNȚCD și de senator. A murit la 11 noiembrie 1995, la București.

Cea de-a VIII-a ediție a Galei ‘Corneliu Coposu’ se desfășoară în zilele de 10 și 11 noiembrie 2025, în mod simbolic, la Zalău, Bădăcin și Bobota în județul Sălaj – se menționează într-un comunicat de presă al Fundației Corneliu Coposu.