Viperele au apărut pe traseele turistice din România. Zonele cu cel mai mare risc și ce trebuie să faci în caz de mușcătură

Viperele sunt observate tot mai des pe traseele turistice din România, pe fondul temperaturilor ridicate și al numărului mare de drumeți. Specialiștii spun că nu există dovezi privind o invazie, însă recomandă atenție sporită în zonele stâncoase, în vegetația înaltă și pe potecile expuse la soare. O mușcătură trebuie tratată ca o urgență medicală, iar victima trebuie transportată la spital cât mai repede.

Publicat de Cosmin Meca, 17 iulie 2026, 18:19

Odată cu încălzirea vremii și creșterea numărului de turiști care aleg traseele montane, în mai multe zone din România au fost semnalate apariții ale viperelor. Salvamontiștii și administratorii parcurilor naturale îi avertizează pe oameni să fie atenți atunci când merg prin zone stâncoase, prin vegetație înaltă sau pe poteci expuse la soare.

Deși imaginile și relatările despre vipere s-au înmulțit în ultimele luni, specialiștii nu vorbesc despre o invazie și nici despre o creștere confirmată a populației la nivel național. Numărul mai mare de observații poate fi explicat prin activitatea sezonieră a reptilelor, temperaturile ridicate, intensificarea drumețiilor și distribuirea rapidă a imaginilor pe rețelele sociale.

Printre zonele în care întâlnirile cu viperele sunt mai probabile se numără Clisura Dunării, Băile Herculane, Cheile Nerei, Cheile Carașului, Munții Retezat, Munții Apuseni și mai multe regiuni din Carpații Orientali și Meridionali.

În sud-vestul țării poate fi întâlnită în special vipera cu corn, una dintre cele mai cunoscute specii veninoase din România. Aceasta preferă zonele calde și pietroase, stâncăriile, grohotișurile și marginile de pădure. Este prezentă în special în județele Mehedinți, Caraș-Severin și Gorj, dar poate apărea și în anumite zone din Timiș și Hunedoara.

În Munții Retezat și în alte regiuni carpatice este întâlnită mai ales vipera comună. Aceasta poate trăi în păduri, poieni, pajiști, zone umede și regiuni alpine, inclusiv la altitudini de peste 2.000 de metri. Multe exemplare au un desen în zigzag pe spate, însă culoarea poate varia, existând și vipere foarte închise sau aproape negre.

O altă specie prezentă în România este vipera de stepă sau vipera de fâneață. Aceasta este mai rară, trăiește în special în pajiști și are populații izolate în Dobrogea, Moldova și în anumite regiuni din Transilvania. Specia este protejată, iar principalele amenințări sunt distrugerea habitatelor și agricultura intensivă.

Viperele sunt animale ectoterme, ceea ce înseamnă că temperatura corpului lor depinde de mediul exterior. Din acest motiv, pot fi observate dimineața sau în perioadele mai răcoroase ale zilei, când ies pe pietre și pe poteci pentru a se încălzi. În zilele foarte călduroase se pot retrage în vegetație, sub pietre sau în locuri umbrite.

În general, viperele nu atacă oamenii și preferă să se retragă. Mușcăturile apar, de regulă, atunci când reptila este călcată, atinsă, prinsă sau nu mai are o cale de scăpare. Riscul este mai mare atunci când turiștii introduc mâna sub pietre, în scorburi sau în vegetația deasă, fără să poată vedea ce se află acolo.

De asemenea, turiștii sunt sfătuiți să nu încerce să prindă, să fotografieze de foarte aproape sau să omoare șerpii. O mare parte dintre incidente apar din cauza imprudenței, atunci când oamenii se apropie prea mult de reptile sau încearcă să le atingă.

O mușcătură de viperă poate fi recunoscută prin unul sau două puncte vizibile la nivelul pielii, durere, umflare progresivă, învinețire, greață, vărsături, amețeală, transpirații sau scăderea tensiunii. În cazurile grave pot apărea dificultăți de respirație, reacții alergice severe, tulburări neurologice sau hemoragii.

Nu fiecare mușcătură este însoțită de injectarea unei cantități importante de venin. Există și așa-numitele mușcături uscate, în care apar urmele colților, dar nu se produce o intoxicație severă. Totuși, victima trebuie evaluată medical în toate situațiile, deoarece simptomele se pot agrava în timp.

În cazul unei posibile mușcături de viperă, primul pas este apelarea imediată a numărului de urgență 112. Victima trebuie liniștită și ținută cât mai nemișcată, deoarece efortul fizic poate accelera răspândirea veninului în organism.

Inelele, brățările, ceasurile și încălțămintea strânsă trebuie îndepărtate rapid, deoarece zona afectată se poate umfla. Membrul mușcat trebuie imobilizat, iar victima nu trebuie lăsată să meargă sau să alerge până la mașină ori până la cea mai apropiată unitate medicală.

Este interzisă tăierea, arderea sau stoarcerea rănii. Veninul nu trebuie aspirat cu gura, iar pe zona afectată nu trebuie aplicate gheață, alcool, substanțe chimice sau tratamente improvizate. De asemenea, nu trebuie aplicat un garou strâns, deoarece acesta poate opri circulația sângelui și poate provoca leziuni suplimentare.

Șarpele nu trebuie prins sau ucis pentru a fi dus la spital. Dacă poate fi realizată fără niciun risc și fără întârzierea intervenției, o fotografie făcută de la distanță poate ajuta la identificarea speciei.

În România există ser antiviperin, însă acesta se administrează numai în unități medicale, la recomandarea medicilor. Serul nu trebuie cumpărat și păstrat în rucsac și nu poate fi administrat în siguranță în afara spitalului, deoarece poate provoca reacții alergice grave.

Administrarea serului este indicată în special în cazurile în care apar simptome moderate sau severe. Nu toate spitalele dețin permanent doze pe stoc, motiv pentru care evacuarea victimei și alegerea unității medicale trebuie coordonate prin 112.

Pentru reducerea riscului, turiștii sunt sfătuiți să poarte bocanci și pantaloni lungi, să folosească bețe de trekking, să evite deplasarea prin vegetație înaltă și să privească atent locul în care calcă sau se așază. Pietrele, trunchiurile și scorburile nu trebuie cercetate cu mâna.

Prezența unei vipere pe traseu nu trebuie să provoace panică. Este recomandată păstrarea unei distanțe de câțiva metri și acordarea timpului necesar pentru ca reptila să se retragă. Viperele au un rol important în natură, contribuind la controlul populațiilor de rozătoare și la menținerea echilibrului ecosistemelor.

În această perioadă, prudența este esențială pentru cei care aleg drumețiile montane. Cele mai multe întâlniri se încheie fără incidente atunci când turiștii păstrează distanța, nu provoacă animalul și respectă recomandările salvamontiștilor.