Peste 70 de specialiști, la Conferința Internațională „Filosofia Formei”, de la Târgu Jiu. Moștenirea lui Brâncuși, analizată din perspective multiple

Filosofia, arta, geometria, dansul și fotografia s-au întâlnit în dezbaterile Conferinței Internaționale „Filosofia Formei”, care continuă la Târgu Jiu. Peste 70 de specialiști români și străini participă la cele 17 paneluri și sesiuni keynote dedicate moștenirii lui Constantin Brâncuși și influenței sale asupra culturii și gândirii contemporane.

Publicat de Barbu Cristian, 24 octombrie 2026, 13:30

Conferința Internațională „Filosofia Formei”, desfășurată la Târgu Jiu, continuă cu dezbateri despre opera lui Constantin Brâncuși și influența acesteia asupra sculpturii, filosofiei, artelor vizuale și fotografiei. În cadrul panelurilor „Filosofia Formei – Trupul” și „Filosofia Formei – Spiritul”, moderate de istoricul de artă londonez Jonathan Vernon, participanții au analizat relația dintre formă, materie, mișcare și semnificație.

Tatiana Patrone, profesoară și șefa Departamentului de Filosofie și Religie de la Ithaca College din New York, a prezentat tema „Filosofia neoclasică a simplității: Winckelmann, Brâncuși și Michelangelo”. Aceasta a evidențiat modul în care sculptorul român a urmărit esența lucrurilor prin simplificarea formelor și perfecțiunea conturului.

Potrivit profesoarei americane, creația lui Brâncuși îmbină sensibilitatea neoclasică și propria viziune artistică, păstrând curiozitatea și bucuria descoperirii specifice copilăriei.

O perspectivă interdisciplinară a fost adusă de artista vizuală Mirela Trăistaru, care a vorbit despre geometrie și ritual în costumele create de Brâncuși, prin raportare la costumele indigene. Prezentarea a evidențiat colaborarea sculptorului cu dansatoarea Lizica Codreanu și modul în care costumele geometrice transformau corpul într-o formă sculpturală aflată în mișcare. Atelierul artistului a devenit astfel un spațiu de întâlnire între sculptură, dans, muzică și fotografie.

Forma, materia și căutarea esenței

Semnificația formelor geometrice în opera lui Brâncuși a fost analizată și de cercetătorul Bogdan Lepădatu. Acesta a evidențiat rolul repetiției modulelor geometrice în „Coloana fără sfârșit”, unde structura materială capătă semnificații legate de eternitate și continuitate.

În această interpretare, geometria devine un limbaj al absolutului, iar sculptura depășește reproducerea fidelă a realității pentru a exprima principii universale. Materia nu este doar un suport al creației, ci și un instrument prin care artistul explorează și exprimă esența lucrurilor.

Profesoara Mirela Clopoțel a abordat poezia sculpturii brâncușiene, relația dintre materie și formă și cunoașterea esenței. Aceasta a arătat că eliminarea detaliilor descriptive nu diminuează expresivitatea operei, ci deschide noi posibilități de interpretare. Marmura, lemnul, piatra și bronzul contribuie fiecare, prin propriile caracteristici, la identitatea și expresivitatea sculpturii.

La rândul său, Mihaela Cătălina Tarcăoanu, profesor doctor în științe umaniste, a analizat relația dintre formă și sens. În viziunea sa, Brâncuși nu se limitează la reprezentarea unei semnificații preexistente, ci creează un univers artistic autonom, în care sensul se construiește prin organizarea materiei și prin experiența privitorului.

Brâncuși și rețelele avangardei europene

Un alt moment al conferinței a fost dedicat rețelelor avangardei și atelierului parizian al sculptorului. Panelul, moderat de istoricul, criticul de artă și muzeograful Cătălin Davidescu, a debutat cu o prezentare despre George Teodorescu, discipol al lui Brâncuși, influențat de concepția acestuia asupra sculpturii și de tendința de simplificare a formelor.

Plecarea lui Teodorescu în Argentina și dificultățile întâmpinate acolo l-au determinat să își dorească revenirea în Franța, cu sprijinul maestrului său. Corespondența dintre cei doi oferă indicii despre relația artistică și umană care i-a legat.

Ioana Dumitrescu a analizat transformările aduse de Brâncuși și de artiștii avangardei în raportul dintre obiectul artistic și semnificația sa. Prin simplificarea formelor, sculptura se îndepărtează de simpla imitare a naturii și urmărește exprimarea unei idei esențiale.

Muzeologul Lucian Rogneanu a atras atenția asupra modului în care percepția artei este influențată de contextul cultural, de epocă și de pregătirea privitorului. În cazul sculpturii brâncușiene, armonia formelor și a volumelor devine esențială pentru înțelegerea operei.

Dr. Valentina Bartalesi, specialistă în estetică, critică și istoria artei, a vorbit despre impactul întâlnirii cu opera lui Brâncuși asupra înțelegerii artei moderne și dezvoltării limbajului artistic. Potrivit acesteia, sculpturile artistului pot fi interpretate din perspective multiple, la granița dintre realitate, iluzie și abstractizare.

Relația dintre Brâncuși și creația artistică a lui Jean Tinguely a fost explorată de istoricul de artă și cercetătorul italian dr. Stefano Agresti, în prezentarea dedicată lucrării „Hommage à Marcel Duchamp”. Analiza a evidențiat contrastul dintre formele esențializate și volumele compacte ale lui Brâncuși și interesul lui Tinguely pentru structura și mișcarea obiectelor.

Prin comparația dintre „Bird in Space” și lucrarea „Baluba” a lui Tinguely, prezentarea a pus în discuție teme precum ascensiunea, dansul, libertatea și memoria colectivă. Totodată, a fost subliniată importanța soclului în opera lui Brâncuși, conceput nu doar ca suport, ci ca parte integrantă a creației artistice.

Fotografia, un instrument de creație în atelierul lui Brâncuși

Dezbaterile au continuat cu panelul „Dincolo de sculptură: desenele și fotografiile”, moderat de Eduard Enache, curatorul expoziției vernisate cu prilejul conferinței.

Acesta a evidențiat caracterul dinamic al atelierului lui Brâncuși, în care sculpturile și soclurile erau mutate constant, iar aranjamentele nu aveau un caracter definitiv. Fotografia a devenit astfel un instrument de explorare artistică, prin care sculptorul utiliza lumina pentru a transforma percepția asupra formelor.

În această perspectivă, fotografiile păstrează o imagine a relațiilor schimbătoare dintre sculpturi, socluri și figuri, în contrast cu organizarea finală a atelierului fizic. Soclurile erau tratate ca forme artistice autonome, nu doar ca elemente de susținere a sculpturilor.

Cercetătorul Isaac Linder a abordat tema literelor și a metamorfozei lor în universul brâncușian, menționând și episodul invitației adresate sculptorului de a realiza portretul lui James Joyce, după ce Picasso ar fi refuzat această propunere.

La rândul său, Emma Kerr, specialistă în istoria artei, a analizat rolul fotografiei în creația lui Brâncuși. Potrivit acesteia, fotografia a contribuit la depășirea percepției sculpturii ca obiect static, oferind posibilitatea explorării formelor prin lumină, reflexii și umbre.

Experimentând cu imagini supraexpuse, subexpuse sau realizate noaptea, Brâncuși a surprins transformările vizuale ale sculpturilor în funcție de lumină și de caracteristicile materialelor. Fotografia a devenit astfel o extensie a cercetării sale artistice.

Un rol important în dezvoltarea acestor preocupări l-au avut întâlnirile cu fotografi de avangardă precum Alfred Stieglitz și Man Ray, la Paris, în anii 1910. Deși aprecia valoarea estetică a imaginilor realizate de aceștia, Brâncuși a ajuns să prefere propriile fotografii, considerând că acestea puteau reda mai fidel esența sculpturilor sale.

Prin cele 17 paneluri și sesiuni keynote și prin participarea a peste 70 de specialiști naționali și internaționali, Conferința „Filosofia Formei” propune o explorare amplă a moștenirii lui Constantin Brâncuși. Dezbaterile de la Târgu Jiu evidențiază actualitatea operei sculptorului și capacitatea acesteia de a genera noi interpretări în artă, filosofie, științe umaniste și fotografie.