A murit Emeric Ienei, antrenorul legendar al Stelei
Câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua București și selecționer al echipei naționale, Emeric Ienei a fost mai mult decât un antrenor — a fost un gentleman al sportului. Viața sa, marcată de performanță, modestie și respect, s-a încheiat la Oradea, acolo unde și-a petrecut ultimele clipe alături de familie.
Publicat de Cosmin Meca, 5 noiembrie 2025, 12:49
Emeric Ienei a încetat din viață miercuri, 5 noiembrie 2025, la vârsta de 88 de ani, la domiciliul său din Oradea. Fostul antrenor al Stelei București, cel care a adus României singurul trofeu european major din istoria fotbalului – Cupa Campionilor Europeni, s-a stins în urma unei comoții cerebrale, pe fondul unor probleme de sănătate. În ultimele zile fusese internat la Spitalul Județean din Bihor, secția Pneumologie, dar fusese externat recent.
Federația Română de Fotbal și numeroase personalități ale sportului au transmis mesaje de condoleanțe, amintindu-l ca pe un „antrenor legendar” și un om de o eleganță rară.
Născut pe 22 martie 1937, în Agrișu Mic, județul Arad, Emeric Ienei a fost un simbol al fotbalului românesc. A început cariera ca jucător la Flamura Roșie Arad, apoi s-a transferat la Steaua București, unde a jucat între 1957 și 1969, strângând peste 250 de meciuri. A încheiat cariera de fotbalist la clubul turc Kayserispor, între 1969 și 1971.
Ca jucător, a câștigat mai multe titluri de campion și Cupe ale României cu Steaua, fiind cunoscut pentru seriozitatea și inteligența sa în joc. A participat și la Jocurile Olimpice din 1964, unde echipa României a terminat pe locul cinci.
Cariera de antrenor a început în 1972, ca asistent la Steaua, unde avea să revină în mai multe rânduri. A condus echipa în perioadele 1975–1978, 1983–1986 și 1993–1994. Momentul suprem al carierei sale a venit în 1986, când, alături de echipa Stelei, a câștigat Cupa Campionilor Europeni, învingând FC Barcelona la Sevilla – o performanță unică în fotbalul românesc.
Ienei a fost și selecționerul echipei naționale între 1986 și 1990, reușind calificarea la Campionatul Mondial din Italia, după o absență de 20 de ani. Ulterior, a continuat să activeze în fotbal, inclusiv în roluri administrative și de consilier.
A fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a II-a, pentru contribuția sa remarcabilă la istoria sportului românesc.
Emeric Ienei a rămas în memoria suporterilor ca un simbol al decenței și echilibrului. A fost considerat unul dintre cei mai mari antrenori ai României, alături de Mircea Lucescu și Anghel Iordănescu, dar și un model de modestie, calm și onoare. Moartea sa marchează sfârșitul unei epoci glorioase pentru fotbalul românesc, dar și începutul unei legende care nu va fi uitată niciodată.
