Ascultă vocea – Mihail Sadoveanu
Publicat de Cosmin Meca, 29 martie 2020, 08:00 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 20:28
Mihail Sadoveanu (6 noiembrie 1880, Pașcani-19 octombrie 1961, Vânători, Neamț) – scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român.
Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice.
Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste „Sămănătorul”, înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară „Viața Românească”.
Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum „Creanga de aur” sau „Divanul persian”). În această etapă, acțiunea operelor sale are loc în general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romane precum „Neamul Șoimăreștilor”, „Frații Jderi” și „Zodia Canerului”. Prin intermediul operelor precum „Venea o moară pe Siret”, „Baltagul” și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.
A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România și, începând cu anul 1921, membru al Academiei Române. A primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961.
