Cafenelele Bucureștiului: o istorie veche de 350 de ani

Prima cafenea cunoscută în București apare documentar în 1667, în vremea domnitorului Radu Leon (1664-1669). Proprietar era un oarecare Kara Hamie, fost oștean (ienicer) în garda palatului din Constantinopol și se afla în plin centrul orașului, în apropiere de Hanul Șerban Vodă de mai târziu, în locul căruia s-a construit, în 1881-1883, palatul Băncii Naționale.

Numele de cafenea (cahvenea) vine din cuvântul turcesc kahve-hane, kave-hane, care înseamnă local public în care se poate bea cafea, după moda turcească, unde oamenii puteau să joace zaruri, table sau ghiordum (numele unui joc de cărți) și să fumeze tutun, în schimbul unui preț relativ mic, scrie Biblioteca Digitală Dacoromanica, pe pagina de Facebook a instituției.

Una dintre cele mai importante cafenele din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost cafeneaua Fialkowski, care se găsea în dreapta Teatrului Național, pe str. Cîmpineanu, colț cu Calea Victoriei. Localul era mare, încăpător și luxos. Aici se întâlneau cele mai reprezentative figuri ale orașului: actori, diplomați, profesori, artiști, scriitori, juriști, poeți etc. Își sfârșește viața odată cu moartea patronului, în 1898.

O altă cafenea mare unde se întâlneau însă numai oameni de afaceri era aceea care se afla în „Otelul de Londra”, situat pe o arteră principală, neguțătorească, Podul Târgului de Afară (Calea Moșilor, nr. 76). În anunțul publicat în ziar, la 17 noiembrie 1857, Wilhelm Ungar, antreprenorul hotelului, spune următoarele: „văzând că în această capitală a României nu sunt îndestule cafenele care ar corespunde dorinței și cererei onorabilului public, cu onoare se face cunoscut că dumineca viitoare va deschide în Otelul de Londra, cafeneaua care, în privința eleganței, poate a să compara cu cele dintâi ale Europei”.

Când locul hanurilor a fost luat de marile hoteluri care s-au construit în București, proprietarii sau antreprenorii lor au făcut și sală de cafenea cu biliard, cu ziare române și străine, unde neguțătorii, zarafii și bancherii se puteau întâlni să discute afacerile ce-i interesau: Hotel Herdan, construit în 1867, iar din 1875 numit Hotel Bulevard, Capșa, Grand Hotel, apoi Broft, devenit Continental, Hugues, Metropole, Imperial, Regal, Union, Excelsior, Otetelișanu (Frascati de mai târziu), Fieschi, Concordia, Patria, Budișteanu, Dacia, Hotel de France etc.

Foto: Biblioteca Digitală Dacoromanica

Dintre cafenele cu vad bun și „trecere”, existente între 1880 – 1900: Bulevard (B-dul Elisabeta), Otetelișanu (Calea Victoriei 27), Café francaise (Calea Victoriei 37), Imperial (Calea Victoriei 49), Regal și Union (str. Regală 1 și 2), Concordia (str. Smârdan 53), Brenner (str. Stavropoleos 4), Bellevue (str. Doamnei 15), Avram (str. Bibescu Vodă), Patria (str. Patria 6) etc.

Înainte și după primul război mondial, populația orașului înmulțindu-se, au apărut cafenelele: Capșa, Terasa Otetelișanu (în stânga fostului Teatru Național; în 1930 pe acest teren este construit Palatul Telefoanelor), Riegler, Kübler, High Life, toate pe Calea Victoriei și Café de Paris pe str. Mihai Vodă nr. 5.

Sursa informațiilor: George Potra, Din Bucureştii de altădată, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981, www.digibuc.ro si historia.ro