Care a fost prima carte interzisă din istorie? Ce conținut ofensator avea?

Nu există o dovadă mai puternică a forței pe care o are cuvântul scris decât faptul că multe cărți au fost interzise de-a lungul istoriei. Politica, normele culturale și convingerile personale pot complota uneori, făcând ca o anumită carte să fie considerată prea incendiară ca să circule liber.

Acestea fiind spuse, care a fost prima carte interzisă din istorie? Există un caz special care iese în evidență și care a avut protagoniști oarecum previzibili: puritanii.

„Noul Canaan englezesc”: prima carte interzisă din istorie

La mijlocul anilor 1630, colonistul, avocatul și scriitorul Thomas Morton a lansat în America de Nord o operă literară care avea să facă loc curând controverselor. Opera lui, intitulată „Noul Canaan englezesc”, denunța cu severitate obiceiurile puritane, devenind prima carte interzisă.

a vremea respectivă, cartea a fost acuzată că „atacă bunele moravuri” și „sfidează autoritatea”, după cum amintește Mental Floss.

Thomas Morton s-a născut în Devon, Anglia, în 1579, într-o familie de nobili anglicani conservatori. În cea mai mare parte a vieții lui, scriitorul s-a dedicat studiului coloniilor europene și, în special, stilului „Old English”, considerat de mulți puritani ca fiind imoral și dedicat păgânismului.

În consecință, numele lui Morton a devenit cunoscut printre puritani (membri ai unei mișcări reformatoare cunoscute pentru rigiditatea principiilor) ca fiind un om asociat cu obiceiurile interzise ale lumii vechi, inclusiv cu înclinații spre libertinaj și fărădelege.

Cum i-a înfuriat pe puritani cartea care avea să fie interzisă

Chiar înainte de a-și scrie cartea „controversată”, Morton afirma deja că băștinașii americani aveau o cultură mult mai „civilizată și mai umană” decât englezii, pe care îi prezenta ca fiind „vecini europeni intoleranți”.

Puritanii credeau că vorbele lui Morton exaltau o formă liberală de creștinism care, potrivit lor, implica relații sexuale imorale cu femei indigene și chiar orgii cu băutură în cinstea unor zeități precum Bacchus și Afrodita.

În cele din urmă, Morton a reușit să se impună o dată pentru totdeauna ca dușman al puritanismului, lansând una dintre cele mai controversate lucrări pentru dogmă.

În 1637, apariția cărții „Noul Canaan englezesc” a fost considerată una dintre cele mai mari jigniri aduse grupurilor religioase engleze, cuprinzând referințe erotice, pline de păgânism, la zeii antici Neptun și Triton.

Sfârșitul lui Morton

Chiar înainte de publicarea cărții „The New English Canaan”, Morton fusese arestat și exilat pe insula pustie Shoals, unde a fost dus de poliția din Plymouth și lăsat să moară de foame.

Ani mai târziu, după ce a fost ajutat de băștinași și a îndurat condițiile dure, s-a întors pe continent și a decis să se răzbune pe dușmanii săi declarați, publicând o carte în care denunța puritanismul și politica sa de îngrădire a terenurilor.

Imediat, textul a fost interzis în New England, o regiune din nord-estul Americii de Nord. După ce s-a întors în colonie, odată cu sfârșitul Războiului Civil Englez (1642-1651), Morton a fost acuzat în continuare de a fi un „agitator monarhist”.

Cu toate acestea, fără dovezi concrete cu privire la aceste presupuse infracțiuni, colonistul a fost lăsat să plece să lucreze pe plantațiile din statul american Maine, unde a murit în 1647, la vârsta de 71 de ani.

sursa: curiozitate.ro